Aglomeratie in cap

Ieri am avut de luat doua decizii cam mari pentru o singura zi. Asa le resimt eu acum. Nu pot sa dau detalii, dar pot sa spun ca nu au nici o legatura una cu alta, nu se influenteaza mai deloc la o prima vedere. Teoretic. Practic, ma au in comun pe mine. Adica a trebuit sa spun ‘da’ sau ‘nu’ cu privire la niste aspecte foarte importante, cu impact pe termen mediu si lung. Foarte lung. Deci, decizii importante.

Am avut atatea la care sa ma gandesc, incat cand m-am trezit spunand ‘nu’ in ambele cazuri, m-am simtit deja obosita. Si asa e in tot ce fac, tot ce ma inconjoara. Am devenit foarte sceptica si, pe fondul unei firi oricum ‘analitico-despicatoare-de-fire-in-milioane-de-parti’, chestia asta se manifesta cam peste tot. Ma enerveaza ca am ajuns atat de circumspecta trebuie sa ma gandesc atat de mult pentru orice. Imi place sa iau decizii pe loc, sa imi ascult insinctul, sa fac cum imi dicteaza clipa. OK, stiu ca de aia am gresit de multe ori... dar asta e, asa imi place. Nu pot sa nu ma gandesc, insa ce bine ar fi sa fie asa... Eu una as prefera variantele putine, lucrurile necomplicate – dar asta intr-un context generalizat. Adica toti sa avem vietile la fel de simple (si fericite) ca un, doi, trei, sa nu avem idee ca exista alternative. Sa nu fim constienti decat de o varietate de lucruri absolut satisfacatoare.

Pe vremuri, aveam 1 telefon in casa si dreptul la un singur tip de abonament, unicul pe tara. Toata lumea era in contact cu toata lumea si nici telefonul nu se strica (al nostru a functionat cel putin 10-15 ani). Acum... avem la dispozitie o varietate de tipuri de conexiuni telefonice, mii de tipuri de telefoane fixe si mobile. Cu fir, fara fir, cu robot, fara, cu agenda electronica sau... fara. Cu afisaj digital, fara. Nu ma pricep, nu mai continuu, iar in zona de telefonie mobila nici nu ma bag. Ma depaseste zona asta tehnica, sunt pe dinafara. Dar cred ca daca cineva s-ar duce sa intrebe intr-un astfel de magazin ‘nu va suparati, un telefon simplu, care nu faciliteaza si nu-mi ofera nimic in afara de conversatii telefonice, aveti?’ raspunsul ar fi ‘Nu, din pacate... nu avem’.

Asta as vrea si eu. Un context simplu. Cateva alternative, nu doua, nu trei.. nu stiu – sa fie intr-un numar ideal. Oportunitati intr-o cantitate perfecta. Chestiuni mai simple in jurul meu, alternative mai clare, implicatii mai putine. Am inceput sa obosesc cu atatea variante si matrici de posibilitati si alternative. Ma trezesc in postura celui care le analizeaza, le trateaza serios, ca pe niste lucruri importante ce sunt, pune mana pe raspunsul final si apoi alege. Si desi stie ca a decis bine, surprise... nu simte bucuria unei alegeri implinite.

Si este exact din cauza asta: sunt prea multe aspecte in problema, ca intr-o ecuatie matematica din aia grea, pe care i-o pui in fata unui filolog. Aspecte care, multiplicate cu unghiurile din care le privesc eu, dau prea multe posibilitati din care sa aleg si la final sa am si sentimentul implinirii. Adica mereu ramane intrebarea: daca ce am ales eu nu e bine? Daca as mai fi avut o sansa sa aleg si mai bine dar nu am verificat toate posibilitatile?

Vizualizez chestia asta ca pe o retea fictiva de... autobuze. Sunt multe, multe, au rute care se intretaie, fiecare punct de intersectare are propriul rost si tu esti soferul unui astfel de autobuz. La fiecare noua intersectie trebuie sa decizi pe ce cale mergi mai departe, dar nu e simplu, ca nu ai doar optiuni de gen stanga, dreapta si atat. Exista si stanga-stanga, dreapta la (ora) 10:10 sau dreapta-dreapta-sud, pe la 4:20. In cele din urma, semnalizezi, faci stanga si nici bine nu ai virat ca iar te asteapta un nod din asta de retea. Si iar... si iar... Tu stii unde ai vrea sa ajungi dar, pana la destinatie... te mananca optiunile din trafic, alternativele, descrierile, caracteristicile, avantajele, complicatiile, riscurile... Si cand ajungi acasa (deci unde trebuie – deci ai ales si ai ajuns unde trebuia) nu mai ai cum sa fii multumit, linistit, impacat. Esti prea obosit si satul de atatea decizii ce a trebuit sa iei.

Daca am fost prea ambigua cu postul asta ma bucur. Asa ma simt.

Lecturi (1)

Cat de curand o sa citesc o carte. Din cuprinsul ei:

1. A fi iubit pentru trup
2. A fi iubit pentru bani
3. A fi iubit pentru realizari
4. A fi iubit pentru detalii
5. A fi iubit pentru anxietati
6. A fi iubit pentru mintea ta
7. A fi iubit pentru ca existi

E vorba de ‘Sex, shopping si un roman’ – Allain de Botton.

Poate imi ofera cartea asta ceva bucati de raspunsuri necesare... Va tin la curent... Promit...

Viata mea de vis din 2008!

Ca pe marea majoritate a femeilor, ma atrage astrologia. Desi astazi nu am dispozitia sa comentez si sa explic de ce cred in asta si la ce tipuri de analize si interpretari plec urechea (deh.. ca femeia!), va semnalez faptul ca unele websiteuri au inceput sa se publice prognoze pentru 2008. In caz ca le asteptati cu nerabdare, ca pe o salvare absolut necesara de la teama si incertitudinea viitorului... ei bine, efortul nostru este rasplatit! Eu una am avut azi parte sa intrezaresc un 2008.. de vis. Absolut de vis! Sa vedem de ce:

Varsator
'2008 aduce cu sine o multitudine de schimbari importante, dar nu iti fie teama, caci ele vor fi pozitive. In 2008 trebuie sa te gandesti bine la planurile tale pe termen lung, vei avea multe de invatat, iar curiozitatea specifica zodiei iti va fi de ajutor. '

Wow, ce de noutati... Numai schimbari pozitive in viata mea, trebuie musai sa ma pregatesc psihic pentru o asa navala de lucruri bune. Si, dupa cum vedeti, in sfarsit, o sa incep si eu sa ma gandesc la planuri pe termen lung. Adica era si cazul sa imi pun problema zilei de poi/maine, IN SFARSIT, ca tocmai o sa implinesc minunata varsta de 31, si e cazul sa am planuri mai serioase, nu? Mama, draguta de tine, cum m-ai invatat tu sa am grija zilei de maine... Uite ca in sfarsit, din 2008, o sa ma scobor cu atentie asupra lor... Ca tot ma gandeam la ce bine e sa capeti experienta in project management si sa faci fata la multi-tasking. Intr-o zi... o sa imi iasa si mie... E? E? :o) Ia sa vedem mai departe:

'Incepand din februarie 2008 vei avea parte de schimbari in plan personal. Amploarea acestor schimbari depinde foarte mult de planetele personale. '

Ce planete? Daca viata mea depinde de ele, totusi... as vrea sa stiu: ce planetee? Never mind that. Mai bine: ce schimbaaaaari? Ia, stai, ma lamureste in paragrafele urmatoare:

'Spre sfarsitul primaverii vei observa schimbari majore in plan sentimental. Fie ca relatia stabila va ajunge la un alt nivel, fie vei cunoaste pe cineva cu totul si cu totul special. Ai grija ca in aceasta perioada vei avea o viata sociala foarte activa, asa ca vei intra in contact cu multe persoane. Nu te increde usor si nu lua decizii pripite in privinta cunostintelor noi. Unii nu iti vor fi prieteni sau parteneri de incredere.'

Sincer, rad cu lacrimi. Nu ma pot abtine. Voi observa eu, ca un observator fin si obiectiv ce sunt, ca de prin mai incolo, apar schimbarile. Fetelor – va garantez, lista aia de vise, incepe din mai incolo sa se compuna paragraf cu paragraf si... incepe cu intrarea in arena a cavalerului. Si a calului. In ce ordine vor veni, nu spune nicaieri (stelele sunt misterioase). Dar e clar ca in tumultul vietii mele sociale extrem de bogate... apare cineva ‘cu totul si cu totul special’. Eu sper sa isi ia si armura. M-am obisnuit sa duc razboaie. ;o)

'Daca pe plan personal, vei fi uimita de schimbari, pe plan profesional este mai bine sa astepti pana la sfarsitul lui 2008. Va fi un an bun si din punct de vedere al carierei, dar nu vei avea parte de schimbari importante pana in noiembrie-decembrie 2008. '

Sefa, pot sa imi iau concediu pana prin decembrie 2008, asa? Pe bune, eu te-am mai intrebat. Ti-am mai zis ca asta e solutia. Vin cand se preconizeaza si schimbarile. In rest, nu vezi...? Zice si astrologul sa astept....

'Nu vei avea probleme cu banii, desi vor exista cateva perioade scurte marcate de cheltuieli mari si neasteptate. La sfarsitul lui noiembrie 2008, veniturile vor creste considerabil.'

Asta sa fie tot din cauza pozitiei stelelor? Stelele astea tot timpul au aceeasi influenta? S-au chitit ele sa ma tina mereu cu portofelul gol? Sau mai rau, sa ma surprinda pe neasteptate? Oare cand se aseaza si ele pe un fotoliu, comfortabil, asa... a la lene.. si din starea aia de nepasare si relaxare si de bine sa imi umple portofelul de sa nu ii mai gasesc fundul? Cad in reverie... oare cand...? :o)

Mda... Nu pot sa nu fiu ironica cu privire la astfel de mesaje. Si nici sa ma incred in ele. Nici macar for fun. Sa fim seriosi... Daca va intereseaza sa vedeti cat de ‘roza' va fi viata voastra la anul... click aici. Aici este sursa fericirii mele!