20 oct. 2009

Tanguiala de octombrie




Cum m-am intors la serviciu, cum v-ati gandit ca am disparut de la ora de scriitura zilnica, asa-i? Relaxati-va, si eu cred acelasi lucru... :o) In realitate, ma lupt cu disciplina, ca daca as fi mai organizata, sigur as gasi timp pentru lucrurile importante. Asa... imi irosesc puterea pe tot felul de nimicuri si tot nu rezolv nimic.

Anyway, m-am gandit ca cel mai eficient lucru la momentul de fata e sa nu mai lupt contra curentului si... sa ma plang. Ce e atat de grav in a te plange ca te-ai saturat? Acest post e deci o tanguiala personala, bucatica de victimizare pe care mi-o ingadui acum si ori de cate ori o sa vreau. Si asta pentru ca nu am timp sa mai fac lucruri, am timp sa pierd timp cu gratie. Ca ma termina presiunea din cam toate aspectele vietii mele in ultima vreme. E momentul sa ma tangui asadar.

La serviciu am o gramada de restante, chestiuni amanate de luni de zile. Unele din ele nu mai au nicio sansa de izbanda si asta se va vedea la evaluarea de final de an. Cazul e inchis, in sensul ca mi-l asum si nu ma astept la floricele pe campii gen felicitari sincere, esti una din tinerele noastre sperante, bravo, iaca bonusul. M-am cam relaxat in 2009 (sic!) si asta se vede. Asta e, imi rezerv dreptul de a fi obosit.

Acasa sunt ca la hotel. Nu mai am lumina la baie, mai nou nici in bucatarie, din cand in cand imi ploua in casa, ar trebui sa pregatesc dulapul cu haine pentru schimbul de anotimpuri (ma refer la trecerea de la vara la iarna, pentru ca oricum pe cea din toamna nu am apucat sa o fac). Masina e nespalata de mana omului din vremuri imemorabile. Noroc cu ploaia izbavitoare din ultimele zile. Cartile? Cred ca de ele imi este cel mai dor, dar cum spuneam, oricat m-as zbate nu ajung la ele la timp. Dragostea? Ei ashi, eu nu am noroc la bani, de ce sa pangarim lucruri sfinte? Starea de spirit? Pai.. exista 'astenie de toamna'? Daca da, atunci eu ma incadrez acolo.

E criza in viata mea. Una dulceaga, in sensul ca nu ma agit foooarte tare. Am luat Nepasarea in brate si de-aici incolo... ce-o fi o fi. Am obosit sa ma mai agit. Ma crede si pe mine cineva?

M-ar tenta sa ma rog de voi sa imi dati niste vesti mai bune. Poate in zilele voastre cresc floricele pe campii si ma pot si eu bucura de una... de alta....

3 Comenteaza:

thor on 21 octombrie 2009, 12:32 spunea...

Este clar, ai nevoie de putina ordine. Deci un ceai fierbinte, eventual cu un strop de rom, o carte buna si un fotoliu sau o canapea pentru un minim de confort.

Dupa asta, o mica ordine in idei, modalitati de rezolvare. Pentru lumina- un electrician sau un prieten care se pricepe la asa ceva.

Nu in ultimul rind, trebuie sa ai o atitudine pozitiva. Viata ar fi anosta daca ar fi doar in varianta roz. Citeva pete din cind in cind fac sa conteze acele clipe minunate atunci cind le ai.

Simply Red on 21 octombrie 2009, 13:32 spunea...

Nu stiu cum se face, dar in ultima vreme tot de momente din astea de odihna am nevoie :o). Probabil de aia nu stau rau nici cu atitudinea. Cum zicea, nu fac un capat de tara ca nu am timp/chef de nimic. Constat si eu... :o)

Irina on 22 octombrie 2009, 22:01 spunea...

Mi-a spus mie cineva ca tanguielile noastre sunt o modalitate foarte sanatoase de a ne descarca de diverse frustrari si suparari, care altfel s-ar acumula. Si ce daca ne permitem, din cand in cand, momente de slabiciune? Suntem super-eroi si super-eroine, in filmul propriei vieti, sau suntem oameni? Altfel, am fi ipocriti, falsi, iar artificialitatea, duplicitatea si teatrul se platesc, sub o forma sau alta. Go with the flow, baby, poate ca mintea si corpul tau iti spun sa o iei mai incet

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates