26 mar. 2008

Elvetia - In Zurich (3)


Am plecat in Elvetia intr-un scouting, in avant-premiera unui eveniment ce se va desfasura acolo, cu ocazia Campionatului European de Fotbal. Am vazut Zurich, Lucerna si Berna. Aveam si alte locuri pe lista de ‘must’ – St. Gallen, Lausanne, Geneva, Neuchatel, Interlaken, Jungfaujoch – dar nu am reusit sa ajungem. In mod cert nu va voi spune despre muzee, puncte de atractie turistica si cine stie ce locuri pe care le-ati putea gasi in orice pliant. Nu asta a fost experienta mea.

Mai degraba va spun despre ce am facut si pe unde mi-au umblat pasii.

Chiar daca aici am ajuns si de aici am plecat, nu am stat foarte mult in Zurich. Am vazut Crowne Plaza si Senator, doua hoteluri in care am stat in doua nopti diferite, in cele mai diferite conditii cu putinta. Au mai fost si cateva restaurante, contactul cu ‘swiss gourmet’ - raclette, si – din nou – cu oamenii.

La Crowne, camere proaspat renovate, in stil modern, minimalist. Dar vai.. vai... vai ce mici! Atat de mici incat au furat un colt de camera sa faca baia. Si atat de tare au tinut la estetic, incat baia era desavarsita, dar nefunctionala. Clanta usii de la baie era de fapt o mare gaura, neacoperita. Intimitate fonica si vizuala = z-e-r-o. Probabil cine merge la Crowne sta numai in regim de single, dar cum in cazul nostru s-a mers pe dubla... imi permit sa cred ca exista si exceptii. La care ei nu s-au gandit si rau au facut, as zice. Pen’ ca asa mi-a ramas Crowne in amintire : hotelul cochet dar stramt si incomod. Am trecut din fericire peste acest soc pentru ca – doua femei responsabile fiind – ne-am privit in ochi si ne-am inteles pe deplin nevoile. - Ignore my presence cand vine vorba de baie. - Daca e must, e o placere! :o)

Dupa cazare si faza cu ‘long espresso’ si cu ‘huge is normal for Germans’... am cautat un restaurant cu specific elvetian. Si am ajuns in Adler, undeva pe o straduta in orasul vechi. Si am vazut ce inseamna sa vrei sa fumezi intr-o natie de nefumatori. Mi s-a explicat ca pot fuma ‘dupa ce mananc’, prin bunavointa sefului restaurantului. Lucky me, mi-am zis vazand ce de compromisuri faceau gazdele. Si am fumat. Si am mancat o delicioasa supa de ceapa si un delicios raclette – una din specialitatile elvetiene – care vine cu o intreaga poveste pe masa.



Fotografia nu ne apartine, e doar pentru a va crea ceva senzatii in timpul lecturii :o) Mai intai de toate vine aparatul – un device, care se baga in priza si are doua puncte de incalzire, o ‘mini-plita’ si un ‘mini-cuptor’. Pe plita se pun bunatatile extra pe care le poti comanda – carne, sunca, carnaciori, legume. Sub plita, pe o paletuta mica, se pune branza feliata, care se consuma topita. Am primit si variate garnituri: ceapa murata (arbagic), castraveti murati, ciupercute, porumb. Tot separat, intr-un saculet textil extrem de simpatic, cartofi noi, copti in coaja. Si iacata procedeul : se pune felia de branza in paletuta, la incalzit. Pe plita se pune la fript accesoriul culinar pe care ti l-ai ales. Eu am avut carnaciori, Ioana felii de jambon. Cand branza se tpoeste, este ideala peste cartof, cu garniturile acre de mai sus garantez senzatii sublime :o). Mi-a placut raclette. E buna mancarea asta pregatita personal, bibilita, combinata, dar in acelasi timp cum nimic nu impune un cod formal, o tinuta, cine stie ce cunostinte speciale sau tacamuri pretentioase. Mi se pare ca ii reprezinta. La fel si fondue (o sa scriu despre asta odata cu Lucerna).

Despre hotelul Senator de p-a-t-r-u stele nu va pot spune decat atat: lousy. Atata vreme cat intr-o camera single patul este pus fix in usa iar baia e de fapt o mica cusca... ce 4 stele? Unde? Pe cer poate! In vise! :o)

Sa revin la oras... cu o poza care de asemenea nu ne apartine. Nu am ajuns departe cu pasii, deci nu am mare lucru a prezenta, dar va pot povesti.



In ciuda fotografiei de mai sus, eu am vazut si blocuri banale. Exista si o idilica zona veche (din care nu am inca poze), ce imi aduce aminte de Oradea cumva, au magazinase la tot pasul, banci la fiecare colt de strada, biciclete, multe nationalitati ce se vanzolesc in timpul zilei... De la 7, 8 seara in sus se lasa linistea in oras. Cele mai importante puncte de atractie raman raul Limmat si lacul Zurich, pe malurile carora se intinde orasul. Lacul este curat si maiestuos - are o suprafata sa de 88 kmp, deci huge, again! De altfel relieful variat si vecinatatea peisajelor montane sunt atuul numarul unu al tarii, peste tot unde am ajuns am admirat piscuri inzapezite. Am vazut pentru prima oara paduri de brazi argintii si zone de pasune inimaginabil de mari pentru o tara atat de mica... La un moment dat ne si intrebam: oare nu cultiva nimic pe atata amar de suprafata? Pai cred ca importa ce au de importat si... exporta ce au ei mai bun (ceasuri, branza si ciocolata) si uite asa isi fac veacul intr-o neutralitate nestingherita, sustinuta de valoroasele conturi si dobanzi ale bancilor elvetiene.

Pe langa ca e considerat centrul industrial, financiar si cultural al tarii, orasul mi-a dat impresia de centru corporatist si rece, in ciuda stilului arhitectonic preponderent clasic, vechi. Am vazut doar 3 blocuri mai semete, dar nenumarate cladiri de birouri grupate in zone limitrofe, oameni grabiti spre birouri dimineata, traffic jam in orele de peak (nici gand insa de ceva similar cu Bucurestiul, no way dears!) si blocuri blocuri blocuri.

Swiss 'sky-scrapers'...


Cam ca in Militari, asa... :o)))))



O statie oarecare de tramvai...


Informatie la discretie



In gara...




Zurich mai inseamna si Bahnoffstrasse. Milioane de magazine. OK, exagerez. Zeci. Dar parca sunt milioane, la fel ca si preturile. Le-as exprima in milioane de-as putea. Zara? You kidding?! Nu m-am putut atinge de nimic. Peste preturile in Euro erau lipite etichete de o schioapa in CHF. H&M mai scump decat in alte locuri (cat de dor imi e de perioada reducerilor la H&M... ah, ah! :o). Numele mari, toate prezente. Ioana cauta disperata un Burberry’s. De avut, aveau, dar nu l-am gasit noi.








El isi astepta stapana. Incredibil cu cata rabdare, nimic nu i-a distras atentia pana ce tipa nu a iesit din magazin...





Cam atat din Zurich, mai jos cateva fotografii din nordul tarii, un sat in care am ajuns cu totul intamplator pentru un pranz fugitiv, in timp ce ne grabeam cu treaba spre o fabrica de-a noastra de acolo. De prin Würenlingen cel mic si pustiu... dar curat si elegant. Asa e toata Elvetia provinciala. Mai mare dragul!













Next here: Lucerna.

2 Comenteaza:

Anonim spunea...

hmmmm, noroc cu Euro 2008 care a prilejuit deplasarea si te-a determinat sa mai scrii ...

Andreea on 25 martie 2008, 23:07 spunea...

hmmm... asta e o dezamagire sau o incurajare? i wonder...

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates