Anul Fluturelui

Si asa... 2010. A mai trecut un an. Am in continuare mari probleme cu tasta 1 si nu m-am putut obisnui cu shortcut-ul recomandat de Darael. Un motiv ar fi tanjeala, ca stiu ca o sa schimb laptopul in curand, asa ca scap de dureri de cap. Cand trebuie sa tastez un banal ‘1’ ma opintesc cu toate fortele, ma asez pe buton si ma rog la Zeul Tastaturilor: hai, mai da-mi un unu. Un unu de la zecele din anul asta. La asa cifra frumoasa si bogata, cum sa nu imi mai oferi un simplu si banal u-n-u?!

Asa il simt pe acest 2010, ca vine sa adauge valoare. Ca e un an cu probleme sanatoase si constructive (stiati ca am ajuns si la concluzia asta?!), care sa ma invete cum sa privesc pumnii ca pe mangaieri si suturile ca pe leganari inspre fata. Pentru mine, 2010 este Anul Fluturelui. Imi ajunge atata amorteala, vreau sa imi intind aripile si sa ma bucur de senzatia de libertate pe care ti-o da lipsa grijilor si a durerilor ridicate la rang patologic. Gata. Ies din cocon, imi intind aripile si ma inalt. Unde si pana unde oi ajunge, habar nu am, faptul ca pot sa zbor e farmecul momentului cu certitudine.



Traiesc acum si sunt atat de recunoscatoare pentru tot ce am reusit sa construiesc in trecut pentru a-mi oferi acest prezent. Traiesc si sunt prezenta in viata mea. Respir adanc si curat si am senzatia ca nu am mai facut-o demult. Ma bucur de nimicuri. Ma bucur de planuri, ma bucur chiar si de varfurile la care inca nu pot ajunge. Ma bucur si de oboseala, e a mea. Imi merge mintea, ma cere contextul vioaie, organizata si pregatita sa raspund la intrebari destepte. Sunt tanara, zburd si da, trebuie sa recunosc, e al naibii de minunat sa simti asta. In curand o sa spun ’I am 33 and counting’. Si asta e alt motiv pentru care sunt recunoscatoare. Am ajuns sa fac 33 si parca simt ca nu i-am trait degeaba, tocmai pentru ca am putut sa invat una, alta, de pe oriunde m-a purtat viata. Am toate motivele sa zbor. Iaca, imi intind aripile si zburd vioaie printre zile.

Bine ai venit, minunat 2010!