29 sept. 2009

Dragostea si Nebunia


Joi, 29 septembrie 2009

Am primit o povestioara care mi-a placut tare mult si pe care as vrea sa v-o impartasesc. Uneori pica asa bine sa personificam toate emotiile si abstractul din viata noastra... Iata ce frumoasa e aceasta:

Se spune ca demult s-au intalnit cateva sentimente si calitati ale omului. Cand Plictiseala bombanea a treia oara, Nebunia a propus: hai sa ne jucam de-a ascunselea. Intriga a facut pe mirata iar Curiozitatea, fara sa se abtina, a intrebat: De-a ascunselea? Si cum este asta?

“Este un joc in care eu imi acopar fata si incep sa numar, de la unu la un milion, in timp ce voi va ascundeti. Cand termin de numarat, va voi cauta pana va gasesc”, explica Nebunia.

Entuziasmul dansa de multumire iar Bucuria topaia pentru ca a reusit sa convinga Indoiala si chiar Indiferenta, cea pe care n-o interesa nimic.

Dar nu toti au vrut sa participe. Adevarul a preferat sa nu se ascunda. De ce? Pentru ca la sfarsit il gaseau mereu. Orgoliul considera ca jocul acesta era o prostie. In fond il deranja ca nu fusese ideea lui. Iar Lasitatea a preferat sa nu riste.

Nebunia a inceput iute sa numere.

Prima care s-a ascuns a fost Lenea care, asa cum face mereu, s-a tolanit pe prima piatra care i-a iesit in cale. Invidia s-a ascuns dupa Triumf, care prin propriile puteri, a reusit sa se urce in copacul cel mai inalt. Generozitatea aproape nu reusea sa se ascunda, pentru ca fiecare loc i se parea minunat pentru oricare dintre prieteni: lacul cristalin pentru Frumusete, coroana unui copac era perfecta pentru Timiditate, o adiere de vant era magnifica pentru Libertate. In fine, dupa ce s-a gandit la toti, Generozitatea s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul in schimb a gasit un loc foarte bun de la inceput. Era aerisit, comod, doar pentru el. Minciuna s-a ascuns dupa curcubeu. Iar Pasiunea si Dorinta, printre vulcani.

Cand Nebunia aproape terminase de numarat, Dragostea inca nu gasise un loc sa se ascunda caci toate erau ocupate. Pana ce intr-un tarziu a vazut o tufa de trandafiri si s-a hotarat sa se ascunda intre flori.

“Un milion!”, zise Nebunia. Si incepu sa caute.

Prima care a aparut a fost Lenea care era la doi pasi. Pasiunea si Dorinta s-au simtit in vibratia vulcanilor. Fara sa vrea a gasit Invidia si, imediat, si Triumful. Pe Egoism nici n-a trebuit sa-l caute pentru ca a iesit singur: ascunzatoarea lui era de fapt un cuib de viespi. De atata cautat, Nebuniei i s-a facut sete si, apropiindu-se de lac, a descoperit Frumusetea. A fost mult mai usor sa gaseasca Indoiala, pentru ca statea si nu putea sa se hotarasca unde sa se ascunda.

Pana la urma, i-a gasit pe toti: Talentul era in iarba cruda, Nelinistea era intr-o pestera intunecata, Minciuna in spatele curcubeului. Si a gasit chiar si Uitarea, care uitase ca se joaca de-a ascunselea. Doar Dragostea nu era de gasit.

Nebunia a cautat in fiecare copac, in fiecare izvor, pe crestele muntilor si cand era sa se dea batuta, a vazut tufa de trandafiri, a luat un bat si a inceput sa miste crengile. Imediat s-a auzit un tipat de durere. Spinii ranisera ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca sa se scuze, a plans, s-a rugat, a implorat, a cerut iertare si a promis sa ramana mereu impreuna. De atunci Dragostea este oarba si Nebunia este mereu langa ea.

De aceea se spune ca “Sa iubesti este o nebunie, dar macar... sa iubesti nebuneste.”

2 Comenteaza:

Darael on 29 septembrie 2009, 12:54 spunea...

Tu cum Iubesti ?

Simply Red on 29 septembrie 2009, 14:09 spunea...

As avea cateva variante de raspuns dar o sa o aleg pe cea mai draga: fara minte :o). Cand apare logica in ecuatie, lucrurile se complica, intervine judecata, ego-ul, analiza, critica etc etc. Deci cand iubesc, iubesc fara noima. Pe urma nu mai stiu cum se cheama :o)

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates