24 mar. 2009

De-ale casei...


M-am prins. Poti sa te dai peste cap, sa faci planuri, sa vizualizezi finalul in cele mai mici detalii, sa tragi din greu, sa dai totul ca sa ajungi acolo, la imaginea viselor tale... daca in toata povestea asta depinzi cat o farama de altcineva neatent si superficial... toata strategia ta se poate narui ca un castel de carti.

Asa mi-a stricat mie croitoreasa perdeaua. Ultima perdea de care aveam nevoie in casa. Ultima reduta in urma renovarii de acum 4 ani. Mi-am luat si ultima perdea. (OK, ar mai fi nevoie de niste lustre, dar alea chiar pot sa mai astepte. Prietenii vor stii de ce, mai ales cand vom sta la taclale de lumina lumanarilor – ce nevoie sa mai ai de lampi si lustre fitzoase si elegante?!!)

Revenind la perdea... Am vrut sa iasa intr-un fel. Si... intr-un ‘fel’ a iesit, pentru ca mi-a stricat croitoreasa toata povestea. Eu i-am zis sa nu taie deloc din lungime, mai ales pentru ca la prima spalare materialul va intra la apa, dar m-am trezit cu perdeaua la 15 cm de podea. I-am oferit si am cerut 3 bucati separate, doamna cu acul s-a gandit ca trebuie sa le uneasca. Si, evident, nu a putut bunghi perdeaua cu draperia, asa ca una e mai lunga si una e mai scurta. De ce sa avem in fata ochilor un perete armonios ‘imbracat’?

Sunt suparata. Probabil nu ma asteptam sa faca atatea greseli. Abia am asteptat aseara sa o montez, i-am pus si floricele, gandisem eu povestea biroului in care sa intru ca pe o pajiste plina de flori multicolore... Ei bine... am perdea verde, am draperie si mai verde, am si flori colorate... dar nu ma pot bucura pe deplin de camaruta asta. Nu cand vad cum perdeaua atarna pe perete ca o pereche de pantaloni intrati la apa, lasand descoperite intr-un mod caraghios gambele purtatorului nepasator.

M-am gandit sa ii fac o bordura de floricele, jos, ca sa compensez greseala croitoresei. Si probabil ca asa voi face. Cand insa... nu stiu. Intai trebuie sa imi treaca dezamagirea. Din avion nu se vede, de verde e verde... sper sa imi treaca soon.

************************

Ca sa schimb nota, dar sa ramanem in acelasi spatiu, va prezint cea mai noua si revolutionara (ha!) modalitate de a stoca cercei, inele si alte gablonturi pretioase, care acum – fac pariu – zac si la voi... aruncate in cutii peste cutii, claie peste gramada. Nu m-ar mira ca de unele bijuterii chiar sa fi uitat. Ei bine, nu e pacat de banii investiti acolo?! Iata o formula minunata, chiar decorativa, de a-i scoate la lumina, de a va lasa inspirate dimineata, cand nu stiti cu ce sa va impodobobiti ziua si – mai ales - de a pastra bijuteriile intr-un mod care le protejeaza.

Aceasta formula de stocare si prezentare s-a infiintat in casa mea dupa o reteta oferita de Principessa. Si iata 'reteta':

- se cumpara o rama de marime potrivita necesitatilor si stocurilor voastre :-)
- se face rost de polistiren expandat, zapada artificiala, scrashnitoare, scartz (nu am mai intalnit material de bricolaj si constructii care sa aiba atatea nume... :o)
- se taie scartzul (asa imi place cel mai mult sa-i zic) pe forma ramei
- se plaseaza in rama, unde - daca l-ati taiat cu grija, intra per-fect!
- cerceii se pot infige direct in scartz sau se pot atarna pe bolduri
- avantajul cu boldurile este ca asa puteti pastra aici si inelele
- for fun: scartzul se poate colora dupa bunul plac cu spray (eu mi-l voi face, evident, verde).

Cat priveste colierele si margelele, care mai de care mai lungi, mai groase si mai complicate... le tin pe un umeras. Asta pana la proxima vizita la IKEA, de unde intentionez sa cumpar niste cuiere micute. Imi voi face un colt de perete special pentru... bijuterii, galbonturi si alte briz-brizuri din astea! :-)

4 Comenteaza:

Alia on 24 martie 2009, 17:53 spunea...

ce frumosi cercei ai! eu am dat o caruta de bani pe niste porcarii de atranat bijuurile de la bamboo si tot nu imi ajung...

Alia on 24 martie 2009, 17:54 spunea...

eu am pereti verzi sic sic :P

Anonim spunea...

fantastic de interesant...

Simply Red on 25 martie 2009, 09:47 spunea...

@Alia: stiu suportul de la bamboo, nu e suficient nici pentru mine :o)

@Anonim: fantastic de acord cu tine.

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates