5 mar. 2009

Antiprimavara


Ce daca vine primavara
Atata iarna e in noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii inapoi.
In noi e loc numai de iarna
Vom ingheta sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheata
Cu un stingher spre alt stingher.
Si vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Si cuiburi si-au facut la stresini
Si langa mine nu esti tu.
Schimbari mai grave decat moartea
Au fost si sunt si vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schi.

Si ninge pana la prasele
Zapada-mi intra-n trupul tot
Un dans de oameni de zapada
Ce imbratisarea n-o mai pot
In noi e iarna pe vecie
Doi fosti nefericiti amanti
Ia-ti inflorirea, primavara,
Si toti cocorii emigranti.

(Tudor Gheorghe)

4 Comenteaza:

Alia on 6 martie 2009, 15:47 spunea...

pe mine ma amuza ultima parte... desi e trista mi se pare ca e spusa cumva amuzant.

Thorn spunea...

Iata inca ceva trist, dar spus ironic si amuzant...

"Anti If"
(Kostas Varnalis, replica la Kipling)

De poti sa faci pe prostul cand altul te repede,
Facand-o pe desteptul si c-un cuvant nu-l certi;
De nu te-ncrezi in nimeni si nimeni nu te crede,
De-ti poti ierta pacatul, dar altora nu-l ierti;

De nu amani o clipa un rau sa-l implinesti,
Si daca minti mai tare cand altii nu spun drept,
De-ti place in iubire cu ura sa lovesti,
Si totusi iti pui masca de sfant si de-ntelept.

De te tarasti ca viermii si-n visuri nu-ti iei zborul,
Si numai interesu-ti il sui la rang de tel;
De parasesti invinsul si treci cu-nvingatorul
Si-i vinzi, fara sfiala, pe amandoi la fel;

De rabzi sa-ti afli scrisul si spusa talmacite,
Drept adevar, sa-nsele multimea oarba, si,
Cand vorbele si fapta in vant ti-s risipite,
Tu, dandu-le la dracu’, poti altele scorni.

De poti sa faci intruna dintr-un castig, o mie,
Si patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ti platesti banutul luat ca datorie,
Dar tu sa fii platitul, gasesti ca-i drept si demn;

De poti sa-ti storci si gandul si inima si nervii,
Imbatranite-n rele, sa faca rele noi,
Si sub nehotarare, plecandu-te ca servii,
Cand toti striga “’nainte!”, doar tu sa strigi “’napoi!”;

Daca, stand in multime, te-mpaunezi semet,
Dar langa cel puternic ingenunchezi slugarnic,
Si pe dusmani sau prieteni, tratandu-i cu dispret,
Te faci ca tii la dansii, dar ii inseli amarnic;

Daca nu pierzi momentul sa faci oriunde-un rau,
Si-n umbra lui te-nlinisti ca-n umbra unui pom,
Al tau va fi pamantul, cu tot prinosul sau,
Vei fi-ntre domni intaiul, dar niciodata OM!

Tudor on 9 martie 2009, 07:41 spunea...

Super poezie, iti multumesc pentru ca mi-ai adus aminte de ea. O interpreteaza incredibil Tudor Gheorghe in Primavara Simfonic, o canta candva si Vasile Seicaru dar versurile sunt scrise de Adrian Paunescu.

Simply Red on 9 martie 2009, 09:32 spunea...

@Alia: amuzament sau ironie, chiar putin sarcasm... Lasa-ma in pace primavara, du-te de unde ai venit, in sufletul meu ninge. :o)

@Thorn: frumos... multumiri!

@Tudor: adica poezia e scrisa de Paunescu? Nu am stiut...

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates