23 ian. 2009

Aliatii fericirii mele


Alia se intreaba daca vreodata va fi fericita. Rezonez in aceasta perioada, intr-un anume fel, cu aceasta postura. Mi se intampla sa ma intreb daca voi fi vreodata fericita.

Cat de tare iti doresti un anumit lucru este direct proportional cu sansele de a obtine acel lucru. Citesc mult pe tema asta, vizionez tot ce imi iese in cale si vorbesc despre chestia asta cu toate persoanele din jurul meu care imi pot oferi pareri – consider eu – utile.

Am ajuns la concluzia ca fericirea e o chestiune care tine de decizie personala. E o chestiune de alegere. De liber arbitru, de sinceritate cu sine, de putere, de iubire si respect de sine. Sursa fericirii mele se afla inlauntrul meu. Nu in gustul inghetatei, nici in mainile vreunui maseur, nici in gesturile altora. Nici in chipul vreunui barbat anume, mai ales daca acel chip este o minunata iluzie nascocita de mintea mea in povestea paralela realitatii, pe care mi-am construit-o pentru a ma feri tocmai de cine stie ce cruda realitate.

Sursa fericirii mele este in simturile mele, in cat de capabila sunt sa le ascult cu adevarat. Ce vad, ce gust, ce ating, ce simt. Ce simt cu adevarat, ce-mi spune intuitia, cum urla sa ma feresc de primejdie si ce semnale de alarma imi trimite cand sunt pe cale sa gresesc.

Libertatea, capacitatea de a lua decizii si de a ma razgandi cand ceva nu imi mai convine... acestia sunt aliatii fericirii mele. Evident... peste toate troneaza sinceritatea si respectul de sine. Ca decizii poti lua cu duiumul, daca tot in groapa te duc... ioc fericire, ultra auto-sabotaj!

7 Comenteaza:

Anonim spunea...

Si eu cred la fel draga mea, ca daca sursa fericirii exista mai adanc in interiorul nostru, fericirea este mai stabila. Sursele exterioare, par mai "la indemana", dar din pacate, sunt extrem de relative, vin, pleaca, se schimba ele sau ne schimbam noi fata de ele.

Vilhelm man on 23 ianuarie 2009 la 20:40 spunea...

Nu am ce comenta
Si eu iti dau dreptate,
...numai sa nu ne auto-sabotam...:D

Sa ai o seara placuta!

Anda on 23 ianuarie 2009 la 21:42 spunea...

Fericirea care vine din tine e singura sigura :) E foarte greu sa pui asta si in practica, avand in vedere ca, de obicei, ne amintim ca am fost foarte fericite candva, cu cineva. Acum, daca el era cu adevarat personajul din povestea noastra sau am colorat de la noi mai mult decat era cazul, ramane de vazut. Cu cat inchipuirile sun mai mestesugit alcatuite, cu atat e mai dureroasa trezirea. Probabil atentia la semne e solutia. Prea des alegem sa le ignoram pentru ca nu se potrivesc cu povestea. Dar ele nu vin degeaba.

Simply Red on 26 ianuarie 2009 la 11:28 spunea...

2all >> multumesc pentru contributii, apreciez inputurile voastre, de acord ca un astfel de subiect nu poate fi tratat simplist si nu isi gaseste rezolvarea intr-o singura solutie. Iubirea de sine e doar inceputul si-i tare greu drumul pana nu revenim la acest inceput, mai ales daca am pornit in cursa spre fericire de pe la cine stie ce alta halta...

2Lion >> am citit tot, am deslusit mesajul, foarte de acord cu el. Cat priveste cei 0.1%, ce rost au retoricele?! Cine trebuie sa mearga pana la capat, merge. Cei pe care ii pierzi pe drum sunt importanti? :o)

Alia on 27 ianuarie 2009 la 17:35 spunea...

la muuuuuulti aaaaani!!!! acum am citit dincolo...

Anonim spunea...

Fericirea, conceptul de automultumire si arhisuficienta la care visam toti - pastila de LSD sentimental, cupa de bautura care ne face sa exultam, stropul de feromon al fericirii pe care abia il asteptam si cand pleaca ne intrebam unde?
Fericirea o exprimam fiecare in alt fel - destino-karmic ca Blacklion, sherlockholmic asemeni Andei, socratic asemeni lui Shiny.
Ne face oare fericiti aceasta discutie sau doar multumiti ca am putut sa ne exprimam gandurile sau am dat un sfat voalato-binevoitor unui prieten??? Poate Valy sa raspunda la intrebarea asta, dar simt ca prefera mai multa actiune in locul vorbelor!
Ce facem sau refuzam sa facem, cu cine interactionam sau nu - interactiunile(a se citi proximitatile) pot aduce MOMENTELE de fericire si orele, zilele, lunile "de dupa" in care ne simtim multumiti de noi insine ca suntem persoane mai bune!
Ma iertati daca am taiat discutia, dar asta ma face fericit acum si voi ca persoane bine intentionate nu puteti sa-mi rupeti trilul de satisfactie, sa atingeti fericirea altuia!
Ma duc sa-mi prepar stropul de multumire bahic, poate imi da vreo idee SA FAC ceva... LA MULTI ANI!... 2009

Simply Red on 28 ianuarie 2009 la 09:36 spunea...

Alia, Thornie ... multumesc tare! Nu ai taiat discutia, trilul tau este incantator, draga Thorn! Bine ai revenit! Sper ca a iesit bine tentativa de incantare bahica :o)...

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates