30 sept. 2008

In Singapore


Ziceam la un moment dat ca voi scrie cateva randuri despre Singapore. Iata-m-as! Am vizitat orasul-tara in timpul unei escale de 8 ore. Suficient cat sa ne facem o impresie, in ciuda faptului ca am stat in autocar. Nici fotografiile nu sunt extraordinare din cauza asta dar, cum spuneam, Singapore ramane Singapore!

La vremea la care am ajuns in acest oras nu mai aveam voce. Prin urmare colegii m-au suplinit in rolul de translator al celor spuse de ghid, asa ca am avut ragaz sa imi notez cate putin din informatiile primite. Singapore, orasul, este de fapt Singapore tara. Cine isi imagineaza ca dincolo de metropola se afla taramuri, ferme, o viata de tara asiatica.. se insala. Singapore se intinde pe o suprafata de 660 km patrati si are doar 4,8 milioane locuitori. Am strabatut asadar tara de la sud la nord, cu pupila dilatandu-se si contractandu-se in fata zgarie-norilor ce ni se infatisau in fata ochilor. Arhitectura acestora e impresionanta. Singapore se mandreste cu faptul ca la constructia marilor cladiri au pus umarul mari arhitecti ai zilelor noastre. Norman Foster si Jian Pei sunt cele doua nume pe care ghidul ni le-a mentionat. Cand am ajuns acasa, i-am googalit, i-am gasit, nu ma mira de ce Singapore arata cum arata.

Totusi, nicio cladire cu varful in nori nu ar da orasului imaginea cosmopolita si rasata pe care o are, daca nu ar fi oamenii. Educatie, civilizatie, discretie, curatenie, bun simt. Imaginati-va ca asta este sentimentul in clipa in care dai cu ochii de ei, de toti. Socati de curatenia luna de pe strazi, de tinuta lor ingrijita si de cum aceasta mica enclava din Asia reuseste sa se tina departe de valul chinezesc, am incercat sa aflam secretul... Ei bine, cred sincer ca secretul sta in rigoare. De zeci de ani, Singapore se lauda cu o legislatie chitita pe a forma, a mentine si a perpetua e-d-u-c-a-t-i-a in cele mai ascunse mahalale ale orasului (daca asa ceva exista aici!). Au legi foarte dure, detalii explicite legate de traiul comunitar, obligatii clare impuse cetatenilor si actiuni punitive care te ustura la cel mai mic pas. O simpla tigara aruncata pe strada... amenda 500 dolari instant. Deranjarea linistii publice? Hop cateva zile la racorica. Una peste alta, legile astea au cumintit toate pornirile chinezilor, indienilor, malaiezienilor care vin in Singapore. Nu sunt putini, dar nici multi. Numarul imigrantilor este bine controlat tot prin legislatie. L-am intrebat pe ghid cum fac fata exodului din vecini, m-a privit in ochi cu o scrutatura foarte rece. 'La noi sunt bine veniti toti cei care pot contribui la prosperitatea economiei tarii: investitorii si turistii.' Intelegeti si voi ce vreti din asta. Eu am incercat sa il mai trag de limba, nu am primit niciun raspuns concludent. S-a facut omul nostru ca de piatra, semn ca nu incape vorba de acte de caritate cand vine vorba de imigranti. Altfel nici nu si-ar putea pastra linistea, sunt convinsa. In 2008, in Singapore au fost investiti peste 180 miliarde dolari americani. Mi-e destul de evident ca portile sunt deschise pentru cei cu portofele si conturi groase. La cum arata metropola, nu ma mira! Vorbeam de cladiri si zgarie nori: cea mai inalta cladire este Hotel Swiss, numara fix 212 m, are 73 etaje si peste 1230 camere. Cu asa suprafata locuibila mica, oamenii s-au orientat spre cer: zeci de blocuri de locuinte numara multe etaje, suprafata unui apartament nu e departe de ce ne este familiar... 80, 100 m patrati. Insa preturile... hehe... mi-am notat doar atat: pentru un apartament de 200m patrati (ca evident au si din astea!) scoti din buzunar intre 3,5 si 14 milioane USD. Asta in conditiile in care salariul mediu pe economie este de aproximativ 1000 dolari singaporezi. I smiled. Hope you do too.

Viata e scumpa, orasul este un mega shopping mall. Singapore este singurul loc din Asia care sanctioneaza la sange vanzarea de produse duplicat al marilor branduri. Avand China in imediata vecinatate, singaporezii se apara cum pot: aiciori vinzi doar branduri originale, ori iti asumi puscaria. Ce-i drept, in ora pe care am petrecut-o intr-un mall oarecare (aratos nevoie mare) nu m-am temut de nimic... ‘oriental’. Calitate, varietate si preturi pe masura, asta e tot ce pot sa va spun ca am gasit. Mi-am luat o mica amintire si din cartierul Mica Indie - niste cercei cu aspect oriental pe care ulterior i-am facut cadou. Un cadou din ala... instant: Iti plac? Ti-i dau tie :o). Nu-i bai, raman amintirile!

Sa revenim: cel mai mare trafic portuar din lume se inregistreaza la Singapore. Vazute din avion, danele sunt fascinante, impanzind oceanul la sute de metri distanta de tarm. Portul este o prelungire a orasului, vase de toate marimile si formele alearga preocupate de colo colo, acostand, indepartandu-se, urmarind trasee aparent haotice, darele de spume din urma sunt fascinante.. ca o retea de masinute supra-aglomerata de prin Oraselul Copiilor. Pe cheiuri, alte motoare si vehicule, manevrand tot soiul de remorci, paleti, cutii, containere. Un freamat de nedescris, economia tarii, una din sursele principale de venit.

Si aeroportul este fascinant. Mochetat din colt in colt, pana in cel mai mic cotlon. Cu gradini si bazine speciale, in care inoata in voie pesti exotici. Despre magazine si paradisul din duty free nu are rost sa vorbesc. Este implicit. Fascinatia e alta si se numeste Singapore Airlines! De ani buni, ei primesc premii si aprecieri internationale pentru ‘cea mai buna companie aeriana din lume'. Unii zic ca Emirates sunt mai buni, dar cei avizati din grup ne-au explicat: Emirates ia premii pentru clasa de lux, Singapore e in varful topului pentru zboruri comerciale. Am zburat 13 ore cu un Boeing 737, dar nu avionul in sine m-a ajutat sa ma relaxez la ideea acestui drum ci... atmosfera generala. O droaie de stewardese absolut incantatoare me-au luat in primire inca d ela intrare. Nu m-am asezat bine pe scaun si au inceput sa misune pe coridoare: un prosopel cald pentru maini, sosete de lana, calduroase si moi, pentru schimbare si pregatire de somn confortabil. Asta mi-a placut, ca ne-au dat niste mici portofele pe care scria intr-un colt: Givenchy for Singapore Airlines. Si inauntru perechea de sosete, o invitatie evidenta la confort fara ... arome neplacute! Suficient pentru noi sa incepem discutiile si sa uitam de decolare, stres, griji. Si pentru ele sa continue sa ne uimeasca: cina, un festin, pe alese, cu meniu de prezentare si optiuni pe toate gusturile. Bauturile - o lista arhisuficienta pentru cel mai pretentiosi. In avion am incercat bautura lor traditionala - Singapore Sling - un fel de Campari Orange dintr-un fruct necunoscut mie, bun insa. Deliciu. Deserturi, creme, inghetate, fructe... anything! Dar mai ales anytime! In timpul zoborului, evident, s-a stat in intunericul noptii cateva ore bune. Pe ecranul din fata fiecarui calator, printre cele peste 100 filme si 200 posturi TV, canale de muzica de toate genurile si jocuri, puteam vedea traseul nostru. Mi-a placut clipa asta, conul din spatele soarelui spre care ne indreptam, cum am imbratisat intunericul desupra granitei Asiei, cautand linia zorilor in sud, spre Oceanul Indian. Nu am numarat clipele in avionul asta, dar m-am gandit ca suntem asa de mici, noi, oamenii. Ah, ce mici suntem. Si ce mari ne sunt tragediile.. ah ah!

Revenind la papusile asiatice din jurul meu, le-am urmarit siluetele absolut perfecte, trase prin inelul cel mai fin. La un moment dat, asteptand la toaleta, le-am urmarit in cabina lor, acolo unde pregateau tavile cu care tot treceau pe coridoare, invitandu-ne mereu sa servim cate ceva. Sunt absolut incredibile aceste fiinte, o finete impecabila le defineste... gesturile, miscarile, totul pare controlat de o feminitate care te fascineaza. Pometii, buzele, linia sprancenelor, curbele de pe gat, umerii firavi, talia, gleznele - realmente toate par sculptate. Arata la fel, desi dupa cateva ore petrecute in compania lor incepi sa te prinzi... bruneta de colo e din Malaiezia, asta e din China clar, uite si o japoneza... Sunt la fel si totusi diferite. Cel mai interesant lucru este ca poarta o uniforma foarte draguta, un port traditional singaporez de o simplitate care din nou, are un efect special. Nu doar atat insa! Toate sunt fardate la fel, au manichiura si pedichiura impecabil de la fel, aceeasi oja grena si sexy, aceeasi pieptanatura pentru cle ecu par lung, la fel tunse cele cu par scurt. Singapore Airlines face o poveste din treaba asta, si e o poveste care scoate bani, pe bune! Sa va mai spun si ca sunt incredibil de civilizate, excesiv de politicoase si atente? Useless. La plecare, am avut sansa sa stau singura intr-un rand de 3 scaune. Tocmai ma pregateam sa ma asez confortabil pe cele 3 locuri pe care le aveam la dispozitie, cand un steward si o domnisoara din echipa m-au abordat, rugandu-ma sa permit unui domn ce avea un picior ranit sa se aseze langa mine. Nu doar s-au exprimat la modul 'Sunteti femeie, nu ne-am permite sa il aducem aici pe domnul respectiv fara consimtamantul Dumneavoastra...' Absolut incredibil, lucru remarcat de toti cei din jurul meu, a fost ca pentru a-mi vorbi de la egal la egal, s-au asezat pe vine. Amandoi, cu chipurile foarte calme, vorbind atat de politicos si elegant incat m-au redus la tacere. Nu a mai contat ca renuntam la 13 ore de zbor cu picioarele intinse pe scaunele din stanga. Am cedat locul cu draga inima. La asa tratament... asa reactie...


Incercand o penibila comparatie... ma enervez instant numai la gandul ca la Tarom o simpla privire de-a insotitoarei de bord te poate reduce la tacere. Ca nu ai de ales decat un amarat de sandvis triunghiular, cu o amarata de felie de cascaval si eventual o amarata de bucata de castravete uitata pe felia de paine... Efectiv imi vine sa mor ca suntem asa de batuti in cap!

Prin urmare si in cele din urma... m-a impresionat Singapore. Nu zgarie norii, trebuie sa recunosc ca nu ma dau in vant dupa inaltimi din astea... Chiar deloc! Este insa o experienta in sine interactiunea cu singaporezii, fie ei stewarzi, ghizi, vanzatori la mall sau ospatari in restaurant. Si cu a lor cultura. Si cu milioanele de ani pe care le au inaintea noastra. Iar noi... macar de-am deschide ochii, urechile, sufletul, inima si mintea si de-am invata un pic despre civilizatie. Macar...

4 Comenteaza:

Khadijah on 30 septembrie 2008, 17:28 spunea...

nu te citesc de mult...si am cam pierdut inceputul...cum ai ajuns asa de departe? ce faci acolo? nu o nevoie de o secratara, cineva care sa iti faca poze? :d

Thorn spunea...

Stiu ca o sa zici ca sunt nationalist sau europenist, si chiar o sa ai dreptate! Civilizarea nu se castiga la loto, nici nu te nasti cu ea... se induce prin educatie continua! Ii poti spune balcanism, poti da vina pe anii de comunism si pe ailalti de dupa, poti sa te gandesti ca nu suntem un popor care zambeste la comanda, ci mai mult suspina in tacere, mergand cu chipul innegurat pe strazi!
daca stai sa gandesti bine ai rudimentul gandirii din gloriosii ani de socialism... Tarom este o companie privata, ca multe alte companii fara capital de stat! De ce nu dam vina pe burtosii si demozelele care iau firfirei fara sa dea omului ce ii face placere cel mai mult: confort, placere, relaxare? Compania nu mai e bun al intregului popor, e al unor persoane private care isi traiesc viata arivista in arhisuficienta, fara sa incerce sa imbunatateasca considerabil serviciile! Iar educatia asta se va face atunci cand le va bate rafala de uragan prin buzunarele amortite, cum crezi ca simpaticii singaporezi au reusit? Inca nu ne e atat de rau ca sa luam masuri de mai bine...

Ronin Man on 30 septembrie 2008, 20:34 spunea...

Red, super frumos ai scris... si tare adevarat! invida creste-n mine cu fiecare post al tau :))

Simply Red on 1 octombrie 2008, 08:44 spunea...

khadijah >> Bine ai venit! Ajung in astfel de locuri prin prisma jobului, organizez evenimente. Si nu e o regula sa fie numai la capatul pamantului, a fost o exceptie. O sa ma gandesc la propunerea ta cu fotografiile... :o)

thorn >> 1. Cred ca mi-ar placea atat de mult ca tu in mod special sa ajungi in Asia la un moment dat :o) O sa ma rog pentru asta! Cei din jurul meu care au vazut multe multe locuri din lume mi-au confirmat: nicaieri in lume nu exista mai mult bun simt decat in Asia. Nu e o poveste de televizor. Cand vine vorba de servicii (si nu numai!), ca european, ramai absolut blocat de respectul si rasfatul pe care il primesti. Evident, asta are reverberatii in toate aspectele lor de viata. It's a fact...
2. Tarom, companie privata de acord. Dar esti de acord ca ne reprezinta pe noi ca si natie? Adevarul e ca putea sa fie si companie... 'intergalactica' dpdv capital :o). Din moment ce-i romaneasca, pe cine ai vrea sa reprezinte?! Ca sa nu mai zic ca fiind singura mare companie aeriana romaneasca, tot ce tine de ea, servicii, personal, aparte, etc... ma priveste direct si ma intereseaza. Asa ca daca vreau sa critic, critic. Fire de radacini socialiste? Bineinteles ca le am adanc implantate. Noi toti le avem. Dar nu cred ca educatia e direct legata de chestiuni financiare. Eu, tu, el, ea... noi toti ar trebui sa ne mai si trezim. Eu sper ca de fapt asta facem in acesti ani minunati, numai ca... al naibii de incet. Asa ca zic ca exemplele sunt bune. Mai tresarim si noi putin cand iesim dincolo de granite.

Ronin >> Ma bucur tare ca-ti place aici. Sper sa pot tine pasul :o).

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates