24 sept. 2009

The Secret is snorkeling...


Si la fizioterapie am dat de o asistenta care a vazut The Secret si de atunci respira, gandeste, traieste numai in spiritul povetelor din film. “Sunt mare fan, imi zice. Incerc sa gandesc pozitiv, stiu ca asta e cheia. Nu reusesc tot timpul, dar ma straduiesc...”

Cand am vazut The Secret si What the bleep do we know, acum vreo 4 ani, am avut senzatia ca l-am prins pe Dumnezeu de un picior. De atunci incoace, toata lumea a innebunit, zac librariile de literatura de auto-educare si ‘enlightment’ spiritual. Si eu am revazut filmele, desigur, ma fortifica mesajul lor optimist. Atat de simplu, marele secret al reusitei in viata, iata-l revelat. E la degetul meu mic si habar nu aveam... Oare ce ma asteptam sa fie acest secret? Energia atomica? Energia termonucleara? Bomba cu neutroni? Calatoriile interplanetare?

Intreaba un om daca vrea sa fie fericit. Sigur ca vrea! Tipa ca vrea cu toata gura, te intampina cu bratele larg deschise. Si cand tu vii si ii spui ca tot secretul lui e in ceea ce gandeste, prima reactie e de betie totala. Cu incredere oarba, respecta tot ce ii spui: isi face vision board, isi pune hartiute prin casa, le lipeste de plafon, scrie acolo, mare, sumele la care viseaza si picteaza imagini psihedelice cu vila si copiii si masina pe care vrea sa o conduca. Bravo, bravo – esti cuminte. Subconstientul tau va inregistra aceste mesaje si le va transforma in realitate. Nu te intereseaza pe tine cum, Universul are propriile resurse. Tu stai si asteapta sa te imbogatesti, sa iti apara in cale printesa vietii, sa te loveasca norocul pe care il astepti.

Cum sa nu fie asta o veste buna? Surle, trambite, fericire totala. Sau mai degraba, mega miraj si iluzie cat cuprinde.

De ce cred ca e o iluzie? Nu pentru ca The Secret nu ar spune corect ce spune, din contra. Ci pentru ca din pacate, oamenii prefera calea cea mai scurta si mai superficiala a credintei pe care o dezvaluie filmul. ‘Pune-ti o dorinta, crede ca meriti acel lucru, crede ca Universul il poate indeplini, crede ca el este deja real...’Bogatie, sanatate, putere, bucurie si fericire... ORICE. Crede in toate acestea, e dreptul tau sa le ai, le ai deja.' Dupa asa incurajare strasnica, unii chiar isi lipesc de plafon o fitzuica cu chipul lui Bill Gates ranjind la podea si se asteapta ca, in doua luni, gratie The Secret si Universului, o sa le apara numele in topurile Forbes. Am exagerat putin, sau cine stie, poate nu. Tragic este ca oamenii astia chiar se asteapta la miracole de genul asta, fara nicio grija ca s-ar putea sa existe un mic.. impediment in finalizarea viselor lor.

Pai ‘crede’ asta... e tot ce e mai important si anevoios – din pacate pentru amatorii de ‘fast enlightment’. Acest ‘crede’ subliniat este esenta si e doar inceputul unui drum care se numeste descoperirea de sine. Sa crezi in tine, dar sa stii in ce crezi de fapt. Ca de fapt cheia aici e: sa fii si la interior ceea ce gandesti, sa fii ceea ce esti cu adevarat. Fara bruiaje de tip sisteme, principii, valori venite de la mama, matusa, scoala, societatea, etica sau responsabilitatile trasate la nivel micro si macro.. comunitar si cultural.

Si pentru ca sa fii acolo, in adancurile sinelui, increzator si optimist si pozitiv, e nevoie de o anumita cale. Mai lunga, mai scurta, dupa al vostru caz. Dar aceasta cale se cere de la Oracolul din Delfi incoace (si de mai devreme cu mult!) si pentru ea s-au inventat milioane de metode de introspectie si analiza interioara. Altminteri, gandurile de suprafata nu vor putea niciodata sa te impresioneze atat de profund, pana la nivel de subconstient si mai mult, incat sa dea nastere intamplarilor pe care le astepti. Chestia asta se numeste aliniament si e o chestie complicata si grea mai ales cand vine vorba de contradictii interioare serioase intre ceea ce ne dorim sa fim si ceea ce suntem de fapt. Si contradictiile astea mai toti le caram cu sine, cam o viata intreaga. Fara constientizare, acceptare si regasirea adevaratilor parametri care ne compun, nicio sansa de aliniament. Amagire in schimb, cat cuprinde.

Cumva, The Secret e ca un curs de snorkeling. Iti arata, de la suprafata, cam ce comori sunt pe fundul oceanului. Pe cand un curs de scuba diving... hehe... ala da coborare in adancuri!



4 Comenteaza:

Darael on 24 septembrie 2009 la 23:40 spunea...

Si daca iti spun ca scuba diving e nimic fata de o plimbare in largul oceanului alaturi de o familie de manta ray, ce spui ?

Iar secretul... e la fel ca multe alte lucruri din aceasta lume. Se pomeneste de cei 15% care au obtinut ceva (nici ei nu intotdeauna orice) si se "uita" ceilalti 85% ca si toate incercarile / asteptarile neimplinite ale primilor....

In mod normal, gandirea spune "nu pierdem nimic daca incercam", dar se uita Timpul. Acel timp ce ar fi putut fi folosit pentru adevaratele cautari.

Simply Red on 25 septembrie 2009 la 09:01 spunea...

Pai zic ca manta ray ar fi doar un episod ce ar urma curajului de a face scuba diving...

Darael on 25 septembrie 2009 la 20:41 spunea...

Doar un episod ?
Atunci pot sa te provoc cu next level: o excursie langa marea falie atlantica, sa admiri fauna si flora de langa vulcanii subacvatici. E una din cele mai surprinzatoare zone ale oceanului....

Simply Red on 25 septembrie 2009 la 22:09 spunea...

Darael, ma simt minunat in acest peisaj subacvatic... multumesc de invitatie :o)

Inteleg, cred, ce imi spui. Ca unele experiente reale pot declansa trairi extraordinare, de (re)gasire a unor intelesuri interioare incredibile. Si ca aceste experiente sunt incomparabil mai importante decat scuba diving-ul in sine. Sau poate ma insel?

Mi se pare perfect rezonabil. Dar: decat sa ramai la nivel de afirmatie seaca gen The Secret, intr-o repetitie ca de banda stricata ce merge in gol... nu crezi ca tot e bine sa faci un pic de scuba diving intai? Sa inveti sa ajungi in abisuri? Uite ce minunatii ti se pot intampla... Pana la urma, inceputul e tot in orele alea in care inveti cum sa te scufunzi. Cum sa ajungi in marea falie atlantica, sau alaturi de manta ray... sau oriunde in lumea asta sau in lumi imaginate, daca nu faci un prim pas, dincolo de confort si suprafata?

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates