24 feb. 2009

Brad: 44. Benjamin: 87. Eu: incotro?


Uneori ma privesc in oglinda, imi mangai fata, imi studiez varsta. Pentru ca nu prea am ce face, imi certific nou aparutele riduri gandindu-ma... incotro mergi? Cum vei fi peste 10 ani? Dar peste 20? Dar peste 30? Dar la 80 ani (if ever)... cam cum iti vei purta viata pe chip?!

Sunt de parere ca numarul de riduri de pe fata unui om spune foarte multe lucruri despre modul in care si-a dus viata. Nu stiu de ce... asa vad eu povestea asta. Cu putin talent, ai putea citi printre santurile de pe frunte despre povestile de amor ratate in tinerete sau despre bataile de cap de pe job. Un cititor perseverent nu s-ar lasa pacalit nici de tonele de crema aplicate de o (ne)constiincioasa ca mine inainte de culcare. Ma rog... divaghez fara sa vreau. Imi accept fata si ridurile, dar recunosc... uneori ma enerveaza ca - dupa toate cele - timpul isi lasa amprenta si pe sub ochisorii mei albastri. D'oh!

Poate si din pricina asta m-a impresionat atat de tare Benjamin Button si-a lui poveste. Aici gasiti informatii despre cum au realizat toate efectele vizuale de pe urma carora s-au ales cu un Oscar.

Sincer, m-as da pe mana lor pret de o sesiune. Sa imi vad si eu chipul si bustul pe la 80, 90... Just out of curiosity :o)

7 Comenteaza:

Simply Red on 25 februarie 2009 la 13:32 spunea...

nush de ce Lion... de curiozitate pur si simplu :o)
si sa stii ca nu cred ca nu te-ai amuza si tu un pic pe tema asta.. :-P

Simply Red on 25 februarie 2009 la 15:04 spunea...

'PRINS'? Urgente, prioritati, detalii, taskuri? Ah, da, si eu am. O gramada. Dar stii Lion... tare le-as lasa pe toate daca as fi in studio la baietii astia destepti si talentati. Ca daca mi-as vedea fata peste 30 sau 40 ani... sunt convinsa ca as avea asa o imagine clara a ceea ce fac gresit acum, incat m-as opri brusc din a (le) mai face. Pentru asta mi-ar placea sa ma dau pe mana lor. ;o)

Simply Red on 25 februarie 2009 la 15:40 spunea...

Nu nu nu. NU. Nu ma joc asa. Ce zici tu e fara sare si piper, adica fara baietii astia. Come on Lion... vreau si eu sa-mi pun la perete, langa niste alte caricaturi inramate pe care deja le am, alta fatza: me at 80. Si sa nu-mi zici ca nu ii apuc ca nu stiu ce fac! :D

Simply Red on 25 februarie 2009 la 16:13 spunea...

Bine. O sa ma surprinda frumos. O sa scriu pe blog despre cum o sa fie. :-P

Anda on 26 februarie 2009 la 01:38 spunea...

Nu stiu daca numarul de riduri sau felul lor...da, poti citi multe de pe o fata...De ce n-or fi si cititori de fetze, cum sunt cei in cafea sau in carti? :) Sa-ti zica: hm, iti cam plac petrecerile sau: stai cam mult cu ochii in monitor noaptea sau: stii sa zambesti doar cu gura, ochii raman tristi...
Eu nu observ nici o schimbare la fatza mea, refuz sa ma uit atat de atent. Dar asta poate si pentru ca sunt nevoita sa ma vad zilnic :P

Alia on 2 martie 2009 la 16:47 spunea...

si mie mi-a placut mult povestea, desi trista... ca intotdeauna Cate Blanchett a jucat super.

Simply Red on 2 martie 2009 la 16:51 spunea...

@Anda:
Scuze ca raspund asa tarziu, am lipsit zilele astea. Da, interesant nu? Oare de ce nu exista... 'chipomantzie' :o). Ar fi dragut....

@Alia:
Si el mi-a placut. Mi-au placut ei. Am plans. E a nu stiu cata oara cand ma uit la un film si imi propun sa fiu tare, dar sfarsesc cautand servetele :o)

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates