28 ian. 2009

Despre suflete pereche si iluzii multe


Suflete pereche. Afinitate profunda, naturala, vesnica. Iubire, intimitate, sexualitate, spiritualitate, compatibilitate. Ce implinire mai mare decat intalnirea unei entitati care sa raspunda iubirii cu iubire, alaturi de care sa impartasesti aspiratii comune si care sa te insoteasca pe drumul vietii, sa parcurga aceleasi ‘cursuri’ si sa aiba de tras invataminte ca si ale tale in drumul spre implinire... tinandu-te de mana pana la adanci batraneti si – bineinteles - in eternitatile de mai apoi?

STOP. Azi am o stare buna, ofer bonus. Postul asta se citeste pe muzica, va rog. :o)


Usor sarcastic debutul de mai sus, intentia nu este asta. Cred in veridicitatea teoriei sufletelor perecehe. Oameni vin si pleaca din vietile noastre, foarte multi nu lasa nicio urma, cativa isi castiga dreptul de a fi o amintire, si doar foarte, foarte putini raman in universul nostru pentru totdeauna. Au roluri diferite, ne sunt iubiti, prieteni, parinti, copii, mentori, se intruchipeaza in chipuri mai varstnice sau mai tinere, ne ajuta oferind ce avem de luat sau primind ce avem de dat... dar vin in vietile noastre cu scopul de a ramane. Acestea sunt sufletele noastre pereche.

Ma preocupa demult tema asta. Vreau sa stiu, sa inteleg ce sunt sufletele pereche, cum le percepe fiecare dintre noi si cum ne ating existenta... Multa vreme am trait cu impresia ca un suflet pereche – odata venit in viata mea - e bun venit. Destinul ne aduce in cale oameni alaturi de care avem de invatat. Sunt entitati care ne inlesnesc dezvoltarea spirituala sau pentru care avem datorii karmice de implinit. Sunt creatii aduse de sansa... oameni pe care nu doar ca trebuie sa ii descoperi... e important sa ii si pastrezi alaturi. Cat timp? Aici intervine problema. Cel putin a mea. Cumva, am ramas cu impresia ca un suflet perecehe trebuie pastrat alaturi pentru TOTDEAUNA. (Ah... ce tari sunt cuvintele astea: intotdeauna si niciodata! Fascinante inventii ale mintii!)

Revenind, am ajuns sa cred ca nu e nimic mai fals decat elementul asta al eternitatii pe pamant. Universul nu functioneaza pe masura logicii noastre. Nici nu raspunde asa cum vrem noi. Nu are ceas, minute, secunde, An Nou, prezent si trecut. Cel putin nu asa cum le gandim noi. Aparitia unui suflet pereche are sau nu legatura cu eternitatea, dar asta nu e in niciun caz un lucru esential, nici indispensabil rolului pe care il are asupra existentei noastre. Conceptia asta prost inteleasa de ‘soulmates are forever’ – pe mine una m-a indus in eroare in multe lucruri pe care le-am facut. Evident, mai ales in dragoste.

Si mare mi-a fost revelatia cand am ajuns, incet incet, sa inteleg ca sufletele pereche vin, raman sau pleaca din vietile noastre atunci cand misiunea acestei legaturi – de acum, din aceasta viata - se incheie. Putem lega relatii karmice incepand chiar de acum, putem regasi suflete cu care am avut legaturi mai vechi, o relatie de genul asta poate fi chiar si numai pret de o viata pamanteana, impreuna. Si doar atat. O infinitate de posibilitati, greu de surprins din cadrul nostru stramt de perceptie.

Sufletele noastre pereche pot fi.. unul sau mai multe. Pot fi mai tinere, mai batrane, sau de aceeasi varsta. Si ma refer aici la o varsta masurata in orice altceva decat reperele noastre actuale. E varsta pe care o denota capacitatea personalitatii noastre de se a exprima prin iubire, scop in viata, lumina... Cu fiecare astfel de relatie avem de dat si de primit lucruri diferite. Fiecare relatie aduce setul de beneficii si de sacrificii aferent. Din intalnirea unui suflet pereche aflat pe un plan superior de evolutie, un suflet mai batran decat al nostru de exemplu, putem primi compasiune, intelegere, calauzire emotionala, de viata, spirituala... Avem ce si de la cine invata. Pe de alta parte insa, ca intr-o relatie de tip mentor-invatacel, asteptarile pe care ar urma sa le implinim pentru a ne oferi partea de datorie ne pot coplesi. Un give-and-take etern ne cere sa dam si sa primim intr-o masura egala, pana ce talerul balantei ajunge in punctul dreptatii divine.

Oricum, si cred ca asta e cel mai important lucru in subiectul asta... al sufletelor pereche... tot ce credem ca stim e relativ si supus – cum spuneam – universului nostru limitat. Cei iluminati spun ca pentru a intelege si obtine cat mai mult din aceste intalniri spectaculoase, primul pas ar fi sa renuntam la marile iluzii legate de concept. Da, iluzii. Eu m-am agatat de ele ani la rand si asta m-a adus in fata unor consecinte. Am tras de idee, am avut de tras ulterior. Revenind la ce e bine si ce e rau, la decizii si oportunitatea lor in unele momente, poate ca asa a fost bine atunci, sa ma agat. Sa cred cu inversunare ca sufletul meu pereche este ceva numai al meu, pentru totdeauna, perfect, ideal, inseparabil de mine, complementar, absolut necesar existentei mele pe acest pamant. Realitatea m-a ajutat sa ma conving ca nu stiam multe. Mai presus de orice nu luam in seama ca:

- sufletele pereche nu sunt alaturi de noi pentru a ne implini toate asteptarile
- sufletul pereche nu este un ideal, nu vine sa ne implineasca existenta cu perfectiunea imaginata de noi. Nu trebuie sa fie persoana care sa ne iubeasca, sa fie de acord cu ceea ce suntem si ne dorim, sa ne aduca alinare, sprijin, sa ne faca viata mai usoara. Nimic mai eronat!
- un suflet pereche nu trebuie sa ramana alaturi de noi pe tot parcursul existentei noastre. Timpul pamantean nu are nicio legatura cu ceea ce este evident in cadrul unei astfel de relatii, respectiv calitatea unei astfel de conexiuni in timpul unei existente;
- putem avea mai mult de un singur suflet pereche pe parcursul vietii noastre si, cum spuneam, caracterul relatiilor cu aceste suflete e diferit.. de la iubit la frate, de la mama la prietena, de la pozitia de a oferi la cea de a primi...
- o astfel de relatie nu este neaparat usoara; ea aduce dezvoltare personala, iar calea batuta impreuna catre implinire poate fi simpla sau, in egala masura, usturatoare si grea
- doar fiindca relatia din planul material se incheie, nu inseamna ca persoana respectiva nu ramane un suflet pereche
- relatia cu sufletul pereche e influentata de cat de pregatiti suntem noi insine pentru a primi lectiile pe care o astfel de conexiune le poate oferi; dar, in egala masura, de disponibilitatea similara a celuilalt

Astazi, cand particip la discutii despre inimi frante, iubiri nemuritoare si relatii neasteptat sortite esecului... sunt mult mai atenta la ce spun. Asa a fost sa fie, imi zic cel mai adesea, ceva e de invatat de aici si lectia poate se desluseste abia, poate inca nu s-a revelat, poate deja a fost asumata... Sunt multe variabile la mijloc. Si stiu ca nu aduc siguranta pe care ti-o da certitudinea. Oricum, nu ma mai cramponez de ideea asta... ca sufletul pereche e unul singur, pentru totdeauna. Asta nu are nimeni de unde sti, e doar o alta mare... iluzie!

7 Comenteaza:

Vasile Andreica on 28 ianuarie 2009 la 15:18 spunea...

e bine ca te-ai scuturat de naivitati. si nici eu nu cred ca sufletul pereche e doar unul pe toata planeta asta.

Anonim spunea...

Tare mult mi-a placut retorica, sunt ca desteptandu-te tu, ne lumineaza si pe noi lumina intelegerii...
Nu luati inceputul prea abrupt, incerc o stare de seriozitate vecina cu fixatia indragostitului care priveste bulboanele valurite ale apei de sub podul arcuit!
Pai bine dragilor, va inchipuiti ca dupa atatea iubiri, implinite sau dezamagite exista "cea mai de seama infocata impartasanie de sentimente"?! Eroare, dragii mei, daca am iubi si am fi iubiti fatalmente sinucigas cu o ardoare vecina cu nebunia, am mai fi in viata? Ar putea sa fie ceva dincolo de ultima senzatie de adrenalina in care sansele de a scapa cu viata sunt aproape egale cu zero? Putem spune ca ne apropiem odata de prapastie, iar maine privim ca un lucru banal promenada pe marginea ei...
O iubire devoratoare te consuma pana la zbaterea agonizanta a dependentului de sevraj sentimental!
Cea mai frumoasa declaratie de dragoste: iubitule, as face dragoste cu oricine la lumina difuza a veiozei impletite din pielea de pe bicepsii si fesele tale!

Simply Red on 29 ianuarie 2009 la 10:43 spunea...

Thorn, am retinut solutia de iluminare, geniala :o)... si imi place ideea asta de sevraj sentimental. Si de dependenta. Adica nu imi place dependenta. Ptiu, gura pacatosului.. hehe... :o))

Simply Red on 29 ianuarie 2009 la 10:47 spunea...

Vasile... da, e bine... Si bine ai venit si multumesc de binete :o)

Anonim spunea...

Da. Acum pot sa-ti spun.Sufletul meu a plans atunci cand ne-ai trintit usa in nas.
Te regasesc mult mai frumoasa, mai luminoasa, mai puternica. Semn ca unele pauze sunt bine venite.
Logica bazata pe elementul timp (relativismul uman), cit si arderea divina din sufletul nostru ne plaseaza intre totul sau nimic. Plecarea patimasa intr-o directie, sau alta, nu poate sa duca decit la neantizarea sufletului.
Traim acest paradox, pe care l-am intilnit exprimat elegant de catre E Ionescu , « Intre gratie si excremente nu exista intermediar » dar, pe care il auzisem in varianta vulgara, pe maidan, inca din copilarie.
Scapam de fiecare data prin iubirea starii de dor si constientizarea pacatului.
Cred ca suntem intr-o lume multipolara care pacatuieste prin “ignorarea darului comuniunii, abandonarea iubirii filiale” si ai putea spune paradoxal, « refuzul libertatii », dar ce noroc, avem speranta mantuirii.
Mi-ar placea sa te gandesti la elementul de legatura « dor » si la iubirea starii de dor.

Anonim spunea...

Intentie si nepravazut

In primul rand, in ultimul rand si mereu, doresc sa-mi exprim recunostinta fata de „anturajul” care a facut posibila aceasta „descoperire” intamplatoare (sau poate nu) a blog-ului tau, a tot cee a ce inseamna persoana ta, exprimarea ta si existenta ta.
Sufletul meu s-a incalzit pierdut in profunzimea expunerii tale (si a melodiei) si am simtit un adevar despre „viata”. Ai ridicat intrebari si ai exprimat raspunsuri intr-un mod pe care putini o fac sau pur si simplu nu dau curs acestui subiect (sunt indiferenti, traiesc in negare sau au alte principii). Ai patruns in viata mea ca si cum eu as fi descris parte din mine.
Intrebarile mele ar merge mult mai departe (de iluzii si iubiri tradate) completand „lista” sufletelor pereche nu numai cu fiinte umane. Probabil, acesta e unul din motivele pentru care tu nu ai un caine J In corpul tau fizic sunt prezente unul sau mai multe suflete pereche (eu le zic ingeri – am luat-o prin porumb? J) ? Ce zici de natura inconjuratoare? Si daca ai putea sa intri in detaliul microscopic uneori (gen picatura de roua) si sa descoperi elfi, gnomi, silfe si zane. Sau le consideri doar spirite tainice ale naturii? Dar in planul astral, in lumea viselor? Cum isi pun aceasta intrebare gemenii, tripletii, qvartetii si siamezii? Scriitorii cartilor tale preferate, actorii, personajele pe care le interpreteaza cantaretii sau cantautorii, nu ii consideri tot suflete pereche?
Un strain (ca mine) ti-ar fi suflet pereche dar inca nu l-ai intalnit sau din diverse motive nu-l vei intalni niciodata (in aceasta viata)? Ups! Tocmai ne-am intalnit aici! Parca te stiu de-o viata sau e o alta oglindire a mea prin tine?
Tot ce vezi la TV, viata de zi cu zi, tot ce te inconjoara, te face martora (uneori complice) la manifestarea in diverse forme a atator suflete pereche pe care le intalnesti si le reintalnesti (din viata in viata). Iar prin prisma job-ului tau cunosti atatea suflete pereche, tipologia fiecaruia intiparindu-se in aura ta. Eu l-as considera suflet pereche si pe cel care ar da cu masina peste mine J.
Vad ca, mai nou, sufletele se intalnesc si in plan virtual – SECOND LIFE – sub denumirea de avatari (pentru care eu am alta definitie decat cea cunoscuta pe net - încarnare a fiintelor divine în forma de om sau de animal, reincarnare succesiva a unei fiinte, transformare neprevăzută (si chinuitoare) care intervine în evoluţia unei fiinte sau a unui lucru) iar sub diverse nume isi construiesc vieti, locuinte, afaceri, fac cumparaturi din magazine de fite, se distreaza, participa la orgii sexuale, se iubesc, se casatoresc (desi aici astfel de relatii nu tin prea mult). Fiecare cu pasaricile lui! J
Multi cred in existenta unui singur suflet pereche (iubitul sau iubita, sot sau sotie) dar eu cred ca il confunda cu „jumatatea” – alta poveste! Si aici am putea vorbi si de iubire si iluzii…
Eu unul in toata aceasta poveste nu L-as uita pe Dumnezeu.
Tinand cont ca am venit singuri pe lume (cu o Karma de ars) consider ca fiind suflete pereche, fara sa facem o lista, clasificare sau descriere, suma „fiintelor” care ne-au influentat vietile atat de profund si intr-un mod plin de inteles, impartasindu-ne din intelepciunea lor, spunandu-ne adevarurile lor, suportandu-ne cu o rabdare infinita greselile si cusururile, doar pentru a ne vedea asa cum suntem, ca la final, sa scoata ce e mai bun in noi.
Am sa scriu o poezie care ma reprezinta, scrisa de sufletul meu acum 7 ani, si, in ciuda evolutiei mele, nu pot rade de ea asa cum rad de alte poezii scrise de mine in aceeasi perioada. Inca mai scriu poezii si mici texte.

ATMAN

Aveam nevoie nu demult,
Sa-mi rapund la o-ntrebare,
Sa vad ce sunt si in ce cult,
Sa ma impart, in eu-uri hotare.

Hotarul fizic, pe pamant,
Un om, o simpla constatare,
Hotarul suflet, sine sfant,
Calator din vieti anterioare.

Ca restul omenirii n-am considerat
Viata in lume, existenta trecatoare,
Dimensiuni creind iluzii diferite-n fapt,
Un adevar? O realitate-n pendulare.

Modest si pasnic imi urmez,
Calea acestor cicluri naturale,
In spiritualitate si in crez ,
Cristalizarea aspiratiei umane.

S-ajung sa inteleg…INFINITUL,
Prin reintoarcere si continuare,
Sa pot opri…TIMPUL,
Prin jocul energiei vitale.

Si tot atunci pot deveni un nou nascut…

N-am publicat-o niciodata, asa ca nu cer drepturi de autor.J
Inchei prin a-ti da cateva sfaturi: citeste cu sufletul ce am scris, corecteaza-ma daca e nevoie, INVATA FERICIREA, cauta bucuria in cele mai simple lucruri (fara impact prea mare), ia-ti un caine (pentru mai multa energie pozitiva), urmareste filmul BUCKET LIST, incearca usturoiul sa il freci J cu o lingurita de ulei, apoi cu o rosie data pe razatoare si amesteca cu putina apa. Ma unge pe suflet combinatia asta cu cartofi prajiti. Nu e sanatos dar merita.
P.S.: Si un nebun poate sa-ti fie suflet pereche.
Coboara in subconstient, fuzioneaza cu memoria, cu ecourile unor impulsuri primare venite de la „inceput” si primeste mesajul care acum lasa urme in tot ceea ce gandesti, vorbesti si faci. Simtul identitatii de sine. Esti ceea ce iti aduci aminte despre sine…Pe curand.

http://www.youtube.com/watch?v=aaxFzurJsWU

Simply Red on 3 februarie 2009 la 10:39 spunea...

@Lion
"Whoever loved that loved not at first sight?"
M-ai pus in fata unei ghicitori cu replica asta. Am crezut ca lipseste ceva. M-am pus pe deslusit coduri :o)

"Whoever loved that, loved not at first sight?"
"Whoever loved, that loved not at first sight?"
"Whoever loved, that loved, not at first sight?"

Abia dupa combinatii m-am prins de intelesul retoricii:
"Whoever loved that loved not at first sight?"
Cine poate spune ca a iubit... daca nu a iubit la prima vedere?
Correct me if I am wrong. Nu de alta, dar raman cu dileme :o). Si cu virgule de postat ici colo :o)


@Relu
Primul gand m-a atins foarte tare... Si al doilea – probabil am nevoie de ceva incurajari :o). Cumva, ca de obicei, ai reusit tu sa aduci partea frumoasa a lucrurilor, asa cum numai tu stii. E doar o perioada, atat pot spune. O perioada in care invat, ma transform, probabil cresc... mai mult decat in altele. Da, a fost o pauza, inca este. Sunt tot aici. Asta conteaza, nu?

@Lee San
Bine ai venit in acest spatiu si multumesc pentru mesaje. Am citit cele explicate atat de frumos de tine, ma bucur ca impartasim viziuni de acest gen. Un gand mi-a incoltit in timp ce iti citeam randurile. Paralel cu discutia despre suflete pereche, cred ca s-ar cuveni una despre suflete... ‘potrivite’. Cumva, simt eu asa, trebuie facuta o distinctie intre intamplarile din viata noastra si persoanele sau – mai bine zis – fiintele care ajung in istoria noastra. Pentru ca ai dreptate – poti primi infinit de multe lectii si valoare de la un necuvantator, la fel de bine ca si de la cei asemeni tie. In egala masura, impactul pe care cineva il poate avea asupra mea, sau viceversa, poate naste un nou sine. O reinventare, un pas inainte, cu fiecare clipa... o noua persoana. Asta daca e sa ne raportam la prezentul etern.

Voi reveni insa la ideea de baza, distinctia intre suflete pereche si suflete potrivite. Ne inconjuram cu suflete potrivite la tot pasul. Unii ii spun chimie, altii simpatie – legatura care se creeaza poate fi una aparenta, profunda, de durata sau de o clipa. Si tocmai pentru ca exista selectia asta, doar o parte din cei potriviti sunt sau devin pereche. Nu stiu daca reusesc sa ma fac inteleasa, incerc sa am o logica in ceea ce spun :o). Si probabil ca fac asta pentru ca am nevoie – in mintea mea – de o diferentiere clara a interconexiunilor din jurul meu. Daca nu as fae asta... ce rost ar mai avea mitul perechii? :o) Nu oare s-ar confunda cu masa, nu si-ar pierde din impactul pe care il are insasi perceperea sa ca atare asupra noastra? E o discutie lunga, cu siguranta. Dar de principiu, as separa din multitudinea de suflete pe care le intalnesc... pe cele speciale, cele pereche. Si cu siguranta o fac. Si facand-o, invat. Ah, da, si selectia asta vine mai natural decat toata argumentatia mea. Pur si simplu... se intampla. Unele suflete sunt pereche, altele sunt potrivite, altele nu sunt...

All in all... scrii foarte frumos si ma bucur ca ai ajuns pe la noi. Ca sa nu mai zic de poezie. Cand vei mai simti nevoia de astfel de lansari, nu ezita. Ne place si e frumos!

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates