13 apr. 2008

Consolari amare


A: de fiit cum mai esti? nu te-am mai vazut online de o vecie...
F: bine si singur again
A: again? join the club!
F: nu stii, ma pricep de minune. a devenit o normalitate
A: si cum te impaci cu situatia?
F: nu ma mai lupt, merg in directia curentului
A: amara consolare...
F: pai, nu stiu daca mai pot face mare lucru... si cred ca mi-am dat seama si de ce voi fi nefericit (cel putin asa cred) de acum incolo
F: timpul trece.. eu nu mai sunt acelasi... parul s-a mai rarit, burta creste pe zi ce trece, vederea nu mai e la fel de agera..
F: insa dorintele si asteptarile mele au ramas aceleasi
F: in loc sa-mi gasesc o gospodina cumsecade... sa caut acea stabilitate.. pe care o cauta toti barbati trecuti de 35 de ani
F: eu am ramas cu gandul la acelasi gen de femeie care mi-a placut de cand eram adolescent... frumoasa, inteligenta, pasionala, perversa si foarte feminina
F: mereu alunecoasa
A: care sa te tina in priza
F: da.. exact...
F: in ultimul timp vad in jurul meu numai de gospodine care de care mai harnice si dispuse sa ma indoape si sa faca tot ce face o femeie de casa
F: dar eu mai mult de 3 zile.. nu pot trai in prezenta lor.. pt ca ma sufoc... si atunci.... next
F: prefer o viata de unul singur decat o singuratate in doi. si accept ca viata mea va putea fi alcatuita din aventuri de weekend si joburi suficient de vizibile cat sa nu fiu chiar un nimeni...si tot eu sunt cel care recunoaste ca am si lucruri frumoase in viata. altii si le-ar dori
A: ...

Si nici nu am stiut ce sa ii mai zic. Ca nici eu nu sunt mai breaza. Nu mai astept cavaleri pe cal alb, dar nici cu vreun murgulet gri de jucarie daca ar aparea nu mi-ar parea chiar rau... As aprecia oarecum ca incearca sa imbrace realitatea intr-o poveste, fie ea si de plastic.

Dar chiar si asa... sa ma gandesc la cum imi voi umple – de una singura - zilele la vreme de pensionare.. nu pot. Desi, prezint oarecare simptome ca, vorba ceea, imi cam place sa joc carti si rummy, am nepoti dornici sa ma mosteneasca si cred ca voi ramane suficient de sociabila cat sa ma imprietenesc cu altii ca mine printr-un azil, ceva.

Jiiiz... STOP JOC. My life is NOT going to be like that. No no no madam, no! :o)


Asta a fost din categoria: mie nu o sa mi se intample asa ceva. Altora poate ca li se intampla, mie nu. Cu ‘niciodata’ in propozitie, evident! :o)

6 Comenteaza:

Anonim spunea...

Iti place sa te alinti

Simply Red on 13 aprilie 2008 la 14:25 spunea...

da :o). printre altele, imi place si asta. :o)

Anonim spunea...

damn... ce post fratilor...brr

Simply Red on 13 aprilie 2008 la 18:21 spunea...

Anonim>> Tare mult mi-ar fi placut sa te explici putin, dar de dincolo de sticla tu ai puterea, prin anonimitate. Asta-i jocul, ce-i drept.

Intr-un dialog normal te-as fi intrebat: de ce iti e atat de frig aici? Ce e atat de grav in acest post de te face sa tremuri? Realitatea unora? Doar atat?! Brr... stii.. sunt unele si mai grave decat atat.. ;o)

Simply Red on 14 aprilie 2008 la 19:21 spunea...

Blacklion, stii ca lumea asta are nevoie de optimisti ca tine, nu? Ce bine ca ne oferi si noua din entuziasmul tau! M-am amuzat copios la faza cu umbra nucului de Caraibe! Excelent! :o))

Anonim spunea...

Dragul meu Blacklion, sper sa lasi butonul de Pornit/Oprit la vedere ... pentru cei interesati :)))))))))

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates