7 oct. 2007

De prin Ungaria


Am fost in Ungaria saptamana trecuta, intr-un schimb de experienta. OK, recunosc, probabil ca am plecat cu mintea deja setata ca nu voi vedea mare lucru si ca nu ma voi simti extraordinar. Si nu prea m-am inselat. Cele 2 zile petrecute acolo au fost formale si chiar.. mai putin de atat. Pline de zambete inghetate si maini stranse cu tot felul de persoane, care mai de care mai dragute pana la primele cuvinte. ‘-Sunt Andreea, din Romania.’ ‘-Romania? A... da...’ si simteam cum se strica atmosfera. Ce e chestia asta?, m-am intrebat la un moment dat vazand ca mai toti au aceeasi reactie. Sunteti toti nebuni? Ce daca sunt din Romania? Sunt la fel de normala ca si voi, muncesc, am venit aici sa va cunosc si vad ca nu sunteti foarte diferiti de noi. Ba chiar, ma astept ca sunteti elevati, ca de aia lucrati intr-o multinationala care se pretinde o mare familie internationala. Familie... pana la prejudecatile astea nationaliste de care imi este evident ca nu sunteti in stare sa treceti. Din tot grupul pe care l-am cunoscut doar 2 persoane au fost realmente sincere si dragute, pastrand discutia in tonul si gestica perfect fireasca.

Dar, nu imi amintesc ca vreun coleg din compania sora sa ma fi intrebat cat am stat acolo ceva despre munca mea sau despre cum se petrec lucrurile la noi. Lasa ca ar fi putut sa ma intrebe ‘cati ani ai’ sau ‘unde locuiesti’ sau ‘de unde esti din romania’. Niciodata. Iar raspunsurile monosilabice la intrebarile mele m-au facut sa nu mai intreb nici eu nimic. Mi-a fost evident ca nu eram binevenita si ca nu e din cauza ca ei sunt prea ocupati. Mai erau cu mine si oaspeti din vestul Europei si pentru ei abundau zambetele.

In prima seara am intarziat din motive obiective la cina cam un sfert de ora. Cand am ajuns in restaurantul hotelului, m-am indreptat catre masa echipei organizatoare (atentie - - echipa de organizare!!!!) si mi-am cerut scuze. La care gazda mea, cu functie si titlu si aere pe masura imi replica: “Nici o problema. Dupa cum vezi toate locurile de aici s-au ocupat te rog cauta-ti un loc la alta masa, libera’. Bine. Am mancat singura in seara aia. Un prieten mi-a spus ca am gresit ramanand in restaurant. Ca ar fi trebuit sa fac o pirueta si sa dispar ca sa inteleaga cat a fost de nepoliticoasa. Sa fim seriosi: nici nu i-ar fi pasat. Sau poate sa fie un semn faptul ca dupa cina a venit (acolo unde eu stateam s i n g u r a) sa imi spuna pe glas mieros: ‘cred ca esti un bun om de marketing’. Eu intreb de ce. Ea spune ca sunt o tipa dinamica si ca simte ca sunt potrivita pentru ce fac. Stupoare. Ce e asta? Habar nu avea cu ce ma ocup, ca nu avusese interesul sa afle. Sau poate cartea mea de vizita i-a soptit tot... Mi s-a facut realmente scarba. Am papat linguseala ca sa salvez aparentele si dupa un pahar de vin m-am retras asteptand cumintica sa vad cum stam cu schimbul de experienta de a doua zi. Dupa ce ca nu aveti 7 ani de acasa si ochi decat pentru sarmantii cu pozitie din vest, bag sama ca stati prost si cu salvatul aparentelor.

Nu voi scrie nimic despre evenimentul la care am participat. Ar suna a lauda si nu imi sta in fire, dar va garantez – si acum ma adresez in special colegilor mei - ca suntem buni, noi romanii. Nu degeaba suntem dati exemplu in marea familie internationala. Macar ca punem al naibii de mult suflet in ce facem si ca suntem cu 10 trepte peste ca ospitalitate si tot ar trebui sa fim mandri! Daca cineva vrea sa afle cum si-au tratat clientii, sunt aici, cu poze si schema evenimentului. Si garantez ca o sa fiti in asentimentul meu ca, nu doar putem, facem mai mult!

Din seria periajului fals si ieftin m-am ales cu ceva bun. Desi sigur nu s-a intamplat pentru ca ar fi avut ceva remuscari, ci in special pentru oaspetii si de prin vest, gazda noastra ne-a oferit cu gentilete o surpriza. Ar fi bine sa trec acum la partea draguta a vizitei mele si sa va spun ca....

... ei bine, am experimentat pentru prima data un ‘thai massage’. Mai mult, mi-am dat seama ca am vazut pentru prima data in carne si oase o adevarata thailandeza. Micuta, firava, cu trasaturi extrem de delicate, un chip tare bland si privirea curioasa, dar sfioasa. Ceva special. Nu m-am asteptat ca bratele ei sa ascunda o asemenea putere si in nici un caz nu m-am asteptat la un masaj pe cat de relaxant, pe atat de dur in anumite momente. Nu am stiut ca am atatia muschi, ca oasele imi pot trosni din te miri ce incheietura sau ca exista atatea pozitii in care poti sta astfel incat sa iti descoperi cine stie ce tendoane intepenite. Jesus. A fost... incredibil. Masajul asta a insemnat ca micuta thailandeza m-a scotocit de la degetele picioarelor pana in varful capului, p e s t e t o t. Mai putin abdomenul – dar sa fiu sincera nici nu cred ca as mai fi rezistat. Dupa o ora de tranteli, icneli si chiar rasete (unele pozitii absolut ilare), micuta mea s-a oprit. In tot timpul asta, daca a fost nevoie sa comunice cu mine, a facut-o pe limba ei, in soapta, asa ca trebuia sa ma concentrez la max ca sa ma prind ce vrea. 'A, sa ma intorc pe spate. Bun, acum te vei urca pe mine. Cu picioarele. Bine. Deci sa ridic picioarele in echer, bine, perfect drepte...' Nu ma puteam abtine sa nu rad. Dupa o vreme, a inceput si ea sa rada. Faza tare, la un moment dat cand din ras aproape am dat in plans de durere imi spune (de data asta in engleza): ‘c r y i f y o u w a n t’. Nu vreau sa plang, nu sunt aici sa plang. Heeeelllloooo – asta e un masaj, ar trebui sa ma relaxez, de ce ma chinui atat??!! Una peste alta, am iesit cu zambetul de buze, convinsa ca a doua zi ma voi trezi cu vanatai pe tot corpul. Am remunerat-o generos si asta nu neaparat pentru masaj, ci pentru ca a fost extrem de simpatica si draguta in timpul dramei mele... fizice.

Dupa care am plecat din nou printre colegii din marea familie... si am tratat cu dosul toate reactiile ulterioare, la fel de ieftine, false sau lingusitoare ca in ziua precedenta. Si cand am plecat i-am promis ca o vom chema si noi cand vom avea un proiect similar. Abia astept sa o vad pe terenul meu! :-)

Saptamana excelenta tuturor!

PS: Nu am nici o vanataie, nicaieri. :-)

PPS: Povestea Ungaria nu ar fi completa daca nu spun ca un nene artist mi-a facut un portret/caricatura in creion (prezenta lui acolo era poarte din eveniment). Chiar imi place. Poate ajung sa am timp sa scanez pentru aici. De remarcat ca am intrat printre primii la desenat, din aceleasi considerente de politica si linguseala ieftina. M-as fi descurcat si singura daca as fi vrut!

2 Comenteaza:

Anonim spunea...

Acum ceva timp imi spunea un preten ca ai din ungaria(am scris cu litera mica?) nu au nici o problema cu romanasii si ca problemele maghiarilor izolationisti nu ating mintile lor luminate! Atunci am inclinat sceptic din cap, desi eram pe macazu femininului din mine, adika argumente intuite fara o logica fundamentata la baza... lasand la o parte patriotismu' si chiar misoginismu din vorbele anterioare, am gasit si explicatia: si ei sunt nationalisti, si ei au canale media puternice, iar multe din esecurile economice sunt puse in seama "tziganilor din romania" pentru ca e o tema la moda! Asa cum o tema la moda sunt filmuletzele romanesti aparute la iubitii nosti fratiori din franta despre vagabondaj, prostitutie, cersetorie! Culmea e ca unele productii sunt si apreciate si premiate, gen "Je vous trouve tres belle" sau "4 luni 3 saptamani si 2 zile"; nu spun ca sunt subproductii supraapreciate de cocoseii galici, doar ca nu poti obtine succese nesfarsite cu satirizarea unor tare si orori la nesfarsit...
Dar ca sa revenim, exista in fiecare tzara teme induse pe canale media pentru autosatisfacerea orgoliului unei natiuni, pentru crearea unei imagini in interes economic(a se vedea antipropaganda asidua a romanilor contra bulgarilor cu actele de talharie-terorism care se intampla, dar nu sunt reprezentative pentru oamenii de acolo) sau pur si simplu din interesul unor cercuri obscure, cu diferite targeturi sociale sau religioase.
Si oamanii aia reactioneaza ca si noi cand auzim cuvinte cheie romanesti, ca "tigan", "securist", "manele"! Sigur un cuvintel si o stare aparte de spirit e cuvantul "roman", omu negru din cauza carora fratii nostri dep peste tisa nu pot, nu fac, etc.
Ca sa concluzionez o tema care imi produce arsuri si alte stari stomacale discontinue si iritante care duc la acoperirea terenului vizual pe care insir cuvintele, numai oamenii mediocrii catalogheaza o persoana dupa etichetele de care abunda mass-media natala sau vorbele rostite prieteneste-atotstiutor la un pahar de vorba! nu poti reprosa nici macar tarele unei natiuni unei persoane, mai ales daca aceste tare le deduci din propaganda facuta de niste slushbasi care de pe urma vorbelor mananca codru ala de pita care poate fi al dreacu de tare si negru nemuiat in ceai daca nu arunci un articolash denigrator sau citesti o mizerie de pe prompter! basta

Simply Red on 7 octombrie 2007 la 22:57 spunea...

DE LA ANDREEA:
Sunt mai mult decat rai daca vor sa fie asa si foarte draguti cu cine trebuie. Or fi si problemele istorico-socialo-economico-politice de vina, dar dupa mine... 7 ani de acasa nu ii pierzi asa, cu una cu doua. Probabil ca unora le lipsesc acesti 7 anisori. Too bad for them.

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates