25 oct. 2007

Colectionez porecle si apelative


Pana acum mi s-a spus:

Simply Red – care mi-a placut asa de tare ca, iaca, acum crosetez pe blog sub titlul asta. Asa m-a vazut tipul ala care numai asa se referea la mine. Pur si simplu roscata. Nice si foarte adevarat :o).

Mami – adica simplu, ‘mami’. El nu era tati, era tot mami, ca toata viata noastra se invartea in jurul puterii feminine. Eu nu vroiam sa fiu mama la care se raporta el... La vremea aia nu imi dadeam seama. Acum nici nu mai conteaza, dar cam asa si-ar fi dorit.

Morcoveata – de la par mi se trage. Par, ten... eu in general.

Piu – cel mai utilizat apelativ, bate toate recordurile. Din cauza lui nu ne mai strigam decat foarte rar pe nume. Probabil cand ne certam. A plecat de la 'pui'.

Calimero – asta are o poveste frumoasa. Eu trista, varza, suparata, cu lacrimi in ochi. El evita subiectul in cauza si incepe o poveste: ‘Auzi, tu stii desenele alea animate cu puiul de gaina Calimero? Intr-o zi el s-a pierdut de familia lui din ograda in care locuia si ratacind, tot ratacind prin curte, a nimerit in casa ratei, care avea bobocei. Calimero plangea tare dupa mamica si taticul lui, rata nu il placea, boboceii se uitau la el ciudat... Calimero terminat: ca nu il vrea nimeni, ca e singur pe lume, ca ce se face el... Cand au dat sa inoate, tragedie, Calimero nu putea. Lacrimi de crocodil, singuratate, drama, tipete. Din cauza asta, il aude gaina mama si se reintalnesc. Si Calimero cel trist si amarat si-a regasit familia si era taaare bucuros. Asa esti tu acum: Calimero’. Asa mi-a ramas!

Piper – a plecat de la un joc de cuvinte si idei, ceva legat de ‘tu esti ca sarea in bucate’; am ajuns la ‘tu esti sarea, eu piperul, impreuna suntem perfecti’. Asa am ajuns sa fiu si condiment :o)

Oaia – ca m-am tuns foarte scurt, de la un par de peste 70 cm, si am dat chix, si ma alintau cu ‘oaia’. Mai ales cine nu ma placea, pe la spate. Asta a durut, nu am uitat-o nici cand mi-a crescut parul.

Shoricel – tot din categoria mamifere, exact asa de simplu si gingas cum se aude :o)

Sa trecem la insecte: bondaras, musculita, gandacel. Ultima ii apartinea tatalui meu... Eram asa de mica si iute, ca el ma vedea drept un gandacel. Imi amintesc ca l-am intrebat cand am crescut de ce imi spunea asa. Si mi-a explicat. Interesant... imi amintesc...

Biciul fermecat – in scoala generala aveam parul foarte, foarte lung si din economie de spatiu il tineam in coada impletita. Cand ma intorceam brusc, colegul din spate era in pericol de sfichiuire....

Aragaz cu 4 ochi – am suferit tare de pe urma asteia. Aveam niste ochelari enormi, cu rame de plastic... ce vremuri!

Zana Tablitza – de la placerea impartasita de a juca scrabble. Si imi zicea asa probabil ca sa indulceasca faptul ca ma batea mereu de imi sunau apele. Cand o scria, omitea litere ca sa se mentina in conceptul de scrabble. Deci Zana Tablita cu derivate:
Z_n_ Ta_l_ _a. :o)

De remarcat ca nu mi s-a spus papusa - asta m-ar scoate din sarite. Daca mi-ar zice asa, am avea clar o problema de compatibilitate ;o).

Si inca nu am experimentat toate apelativele din regnul animal - pisicuta, iepuras, ursulet, fluturas... sau mai stiu eu ce diminutive din astea care par asa siropoase cand le auzi dinafara, dar sunt atat de ale tale cand vin.. din interior. Oricum, cand iubesti, toate sunt frumoase. Si dupa, daca trece, ai amintiri bune de pastrat la inimioara! :o) Ce bine, doar pe categoria asta... si am colectie deja :o)

Mai tarziu >> Mi-am adus aminte ca mi se spune si 'creatzo'. Hai ca pe asta nici nu aveam cum sa o ratez. :o). Sigur mai sunt, ma mai gandesc.

M-am mai gandit. Roshcatzico - de la Liviu, fara numar! :o)

5 Comenteaza:

Anonim spunea...

Cu ani in urma, un tip mi-a spus urmatorul lucru: "iubirea incepe cu apelative ale unor animale mici si se termina cu denumiri de animale mari". vezi: pisic, iepuras, pui, ingeras... boule, vaco, magarule...

Simply Red on 25 octombrie 2007 la 00:13 spunea...

aoleu... pe astea nu mi le-au spus. le-or fi pastrat doar in gand :o))))

Unknown on 25 octombrie 2007 la 00:24 spunea...

Tu, draga mea ...inca experimentezi, mai ai cale lunga de strabatut pana la apelative de genul: vaca, bivolita, magarita, etc

Unknown on 25 octombrie 2007 la 11:55 spunea...

noi ne-am inventat un apelativ - un cuvant care nu exista dar care pentru noi a ajuns sa insemne tot ...
a plecat, normal, dintr-o joaca. la inceput l-am folosit in gluma, aveam alte rasfaturi preferate, dar cel nou s-a insinuat incet incet, poate tocmai fiindca e special, e altfel

il stim doar eu si el si chestia asta imi da siguranta si sentimentul de neinlocuit al apartenentei la o lume doar a noastra

fac eforturi sa nu il folosesc in public, asa ca mai avem si apelative cu inteles pentru ceilalti :))

Simply Red on 25 octombrie 2007 la 15:19 spunea...

anna >> da, am omis apelativele din categoria foarte personal si intim tocmai pentru ca asa trebuie sa ramana. partea interesanta este: daca e un apelativ 'de uz general'... cum reusiti sa nu il folositi de fata cu altii?

mie mi-ar iesi perla fara sa vreau :o)

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates