21 sept. 2007

La scoala


Ce ziceti ca a venit toamna pe negandite, in toata regula? Mi-am dat seama nu dupa faptul ca ploua, sau ce mai nou am trecut din sandale in pantofi si de la rochie la camasa cu pulover... ci de la faptul ca mi-a facut mama placinta de dovleac :o). Am ajuns acasa si inca de pe scara m-a intampinat mirosul. Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand aud de placinta de dovleac ma duc cu gandul la toamna si... culmea... la scoala :o). Nu ma gandesc la inceput de toamna nici la ploaie, nici la vreme urata, nici la frunze uscate.

Eu ma gandesc ca eram fericita ca incepe scoala (imi ajungeau la vremea aia 3 luni de vacanta, hehe...). Ardeam de nerabdare si, ca sa consum din energie, cu o saptamana inainte incepeam sa imi ordonez toate nimicurile pe care urma sa le car in ghiozdan de la 15 septembrie. Coperti la manuale si la caiete, etichete scrise foarte frumos, prima pagina marcata cu grija; in prin primii ani, (sigur va amintiti) masuram si trasam alineatul de la stanga cu masura celor doua degete...; stiloul, pixuri, creioane ascutite perfect si fireste o ascutitoare buna, o radiera neaparat aromata, penarul chinezesc (foarte important in toata recuzita, ca dadea bine la imagine..) Eram innebunita, ce sa mai... Numai un anumit tip de caiete imi placeau (nu se deosebeau de celelalte decat prin faptul ca aveau copertile mai fine), copertile de plastic musai rosii la anumite materii si albastre la celelalte. Coperta de la caiet si coperta de la manualul aferent neaparat aceeasi culoare. Cate F&F (fitze si figuri) prezentam inca de pe atunci :o)! Dar era atat de frumos! Eram atat de incantata!

Practic, la vremea aia, la 15 septembrie, aveam de peste vara scris deja un catalog. Ma jucam “de-a scoala” si in vacanta. Eu profesoara, in fata mea elevi fictivi care insa purtau numele prietenilor si inamicilor din clasa, note scrise cu grija, la varii materii, note la purtare, insemnari despre ce e tata lui X, unde lucreaza mama lui Y, cum s-a comportat la ultima ora un elev corijent... Incredibil cat de meticuloasa eram. Ei bine, catalogul asta duplicat (o puneam pe mama sa imi aduca de la serviciu registre care imitau cel mai bine ideea de catalog), la fiecare 15 septembrie intra in repaos. Nu mai aveam timp de joaca ‘de-a scoala’ ca o incepeam de-a binelea si, mai in gluma mai in serios, imi cam vedeam de treaba. Asa ca seria de hartii nascocite peste vara era frumos ascunsa intr-un sertar de biblioteca, pentru ca pe rafturile de sus asezam de acum lucrurile reale, adevarate.

Cum peste zi nu ma prindea nimeni in casa, fireste ca seara ma ocupam de chestiile astea. Erau seri exact ca cea de acum, racoroase, uneori ploioase, dar linistite. Fireste, mama in bucatarie, bunica pe unde apuca, fratele meu cu muzica, tata prin delegatii... Eu, in dormitor, cu preocupari serioase :o)

Atat de mult am tinut la toate nimicurile astea incat... inca mai am o parte din ele. Am pastrat un raft intreg in biblioteca (acelasi!) plin cu tot felul de minunatii. Am toate carnetele de elev, lucrari de control, lucrari prin sondaj (va amintiti? dadeam lucrare cu invatatori de la alte clase...) Am caietele de la materiile preferate, am caietul in care scriam compuneri, culegeri de probleme, am chiar si copiute (ce-i drept, datate mai tarziu.... :o). Am pastrat intr-un plic cateva biletele care circulau in timpul orelor intre noi. Si ori de cate ori le rasfoiesc... le gasesc absolut minunate. Poate intr-o zi o sa scanez cateva sa le postez aici.

Seara asta rece si umeda de toamna si placinta cu dovleac (delicioasa, de altfel) mi-au adus aminte de gimnaziu. Ce pacat ca acum, pe 15 septembrie, nu am mai avut timp decat sa remarc ca traficul a devenit insuportabil. (Dupa o vacanta de 2 saptamani de la care au trecut deja 2 luni... nici nu ma mira :o). Unde sunt.. hehe.. cele 3 luni de altadata?!

Una peste alta.... nici pe 20 septembrie nu e tarziu sa ma gandesc ca acum 20 de ani mergem zburdand spre scoala, cu ghiozdanul nou in spate. Totul era atat de frumos... frumos si bun de pastrat ca pe ceva pretios si drag!

1 Comenteaza:

Anonim spunea...

draga Andreea ,
Si eu am avut un catalog in care se regaseau prietenii, colegii de clasa si - de ce sa nu recunosc - imi facea placere sa le dau note (Notele mele!..)
acum, citind articolul tau, mi-am dat seama ca suntem foarte apropiate, exact aceleasi sentimente le aveam si eu la inceputul fiecarui an de scoala ...
Si stii ... mi-am mai dat seama de un lucru ... Amandoua am fost Foarte singure ...si foarte sensibile.Acum asta simt...

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates