30 sept. 2007

O perspectiva


Am vazut astazi un film foarte bun - "Viata lui David Gale", pe care vi-l recomand. Inceputul filmului, foarte tare, profesor de filosofie catre studenti:

“Hai, ganditi! Vreau sa cautati adanc in mintile voastre si sa ne spuneti care sunt fanteziile voastre. Pacea pe pamant? Ma gandeam eu.... Visati la faima internationala? Visati sa castigati un premiu Pulitzer? Sau un Premiu Nobel pentru Pace? Sau un premiu MTV? Visezi sa intalnesti un geniu sexy, aparent rau, dar pe ascuns clocotind de pasiune nobila si care sa doarma pe pata ramasa pe cearceaf?

- Eu vreau doi! (o studenta din amfiteatru)
- Ce ai zis?
- Eu vreau doi!
- Kimberley vrea doi... Tu intelegi fanteziile lui Lacan.

Fanteziile trebuie sa fie nerealiste. Pentru ca in secunda in care primesti ceea ce cauti, nu ti-l mai poti dori. Ca sa poata exista, in continuare, obiectul dorit trebuie sa fie perpetuu absent. Nu iti doresti lucrul in sine, ci fantezia despre acel lucru. Deci dorinta sustine fanteziile nerealiste. Asta vrea sa spuna Pascal atunci cand zice ca suntem cu adevarat fericiti atunci cand visam la o fericire viitoare. De asta spunem “Vanatoarea e mai dulce decat prada” sau “Ai grija ce iti doresti nu pentru ca il vei obtine, ci pentru ca esti blestemat sa nu il mai vrei, odata ce l-ai obtinut”. Lacan spune ca daca te ghidezi dupa nevoie, nu vei fi niciodata fericit. Sa fii o fiinta umana inseamna sa tinzi sa te ghidezi dupa idealuri si sa nu iti masori viata dupa cate dorinte ti-ai implinit, ci dupa momentele infime de integritate, compasiune, ratiune si sacrificiu de sine. Pentru ca pana la urma, valoarea propriei noastre vieti este data de pretuirea vietii celorlalti."

0 Comenteaza:

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates